♦ Principala explicaţie avansată zilele acestea pentru preţul mare pe care România îl plăteşte pentru energia spot, în contextul în care de pe 14 august nu mai intră niciun megawatt-oră de la Cernavodă, este absenţa unităţilor de stocare. Pe scurt, România produce energie solară, pe care nu o consumă la momentul producţiei, dar de care are nevoie pe vârful de seară ♦ Pentru că nu are suficientă capacitate de stocare, România exportă către Bulgaria, care are stocare, dar mai apoi importă la preţul pieţei ♦ Dar de aici apar două întrebări. Dacă Bulgaria este un model atât de bun de dezvoltare în sistemul energetic, de ce energia ei spot nu este semnificativ mai ieftină faţă de cea din România? Iar a doua întrebare este: dacă România ar fi avut capacitatea de stocare necesară, atunci energia ar fi fost mai ieftină? Răspunsul la cea din urmă întrebare, din păcate, este nu.
Anul 2026 pare a fi anul stocării de energie, aceasta fiind tehnologia despre care vorbesc toţi investitorii şi soluţia prin care energia verde în sfâşit va produce ceea ce de ani de zile se aşteaptă la nivel european, scăderea facturilor. Bulgaria este dată ca un exemplu la nivel european în ceea ce priveşte dezvoltarea stocării de energie, statul vecin având deja o putere de 5,7 GW în baterii, în timp ce România abia a depăşit borna de 1 GW. Mai mult, Bulgaria este exportatoare de energie, faţă de România care de ani de zile nu este în stare să treacă de statutul de importatoare de energie.
De ce este modelul bulgar atât de popular în contextul secetei care a lovit Europa anul acesta? Pentru că stocarea a făcut-o un factor de stabilitate în regiune. România, de exemplu, a rămas complet fără centrala nucleară de la Cernavodă de pe 14 august din cauza debitului istoric de redus al Dunării şi a imposibilităţii răcirii celor două reactoare. Bulgaria, unde energia nucleară reprezintă 40% din mixul energetic, nu a oprit centrala datorită unei soluţii tehnice diferite. Cu Cernavodă lipsă, solarul a devenit o forţă în România, dar problema majoră a fost că producţia din parcurile solare are loc în intervalele marcate de un consum redus. Pe scurt, România produce energie când nu are nevoie de ea. Ce a făcut România? A trimis această energie în bateriile din Bulgaria iar pe vârf de consum, adică seara, a importat-o, la preţuri pe măsură.
