Este imposibil să ne imaginăm o viaţă modernă în lipsa oţelului. Clădirile s-ar prăbuşi, podurile ar ceda, avioanele ar fi reţinute la sol, maşinile nu ar mai circula, iar aparatele de ras nu ar mai avea lame. Oţelul este elementul fundamental erei industriale, al civilizaţiei moderne. E timpul să devenim conştienţi privind viitorul acestuia. Cu toate acestea, adevărul greu de suportat este că pentru fiecare tonă de oţel fabricat, în atmosferă se eliberează 1,89 tone de dioxid de carbon, iar industria reprezintă între 7 şi 9% din totalul emisiilor directe ale lumii, ca urmare a utilizării combustibililor fosili.
În august, Bill Gates a adresat o întrebare validă. Fondatorul Microsoft a scris că ori de câte ori aude discuţii cu privire la menţinerea încălzirii globale sub control, prima întrebare care-i vine în minte este: „Care e planul privind oţelul?“. Oţelul este, în mare parte, fabricat prin topirea minereului de fier, a cocsului şi a altor minereuri, la peste 1.000 de grade Celsius - ceea ce implică generarea unei cantităţi mari de energie şi de emisii de carbon.
Una dintre abordări a fost aceea de a reduce, pur şi simplu, oţelul primar - iar propria mea companie, Liberty Steel Group, a introdus conceptul GREENSTEEL, care se bazează pe o producere a oţelului prin reciclarea fierului vechi în cuptoare cu arc electric şi folosind energie regenerabilă, acolo unde este posibil.
