Noile tehnologii împing preţul producţiei americane de petrol de şist în jos. În acelaşi timp, producţia de autovehicule electrice creşte puternic.
Împreună, aceşti doi factori anunţă probleme serioase pentru statele producătoare de ţiţei, scrie Deutsche Welle.
Preţurile petrolului au oscilat puternic în ultimii ani. Ajustat la inflaţie, în dolari, preţul mediu anual a urcat de la 31 de dolari în 2002 la aproape 76 $ în 2007, 104 $ în 2008, înainte de a scădea la 61 dolari în 2009 şi a urca mai apoi la 96 dolari în 2013 pentru a coborî până la 37 de dolari în 2016.
Care sunt până la urmă factorii care determină evoluţia preţului? În mod tradiţional, costurile de producţie, riscurile geopolitice şi discrepanţa dintre ofertă şi cerere sunt cele care influenţează preţurile.
Recent însă au apărut alţi doi factori care vor avea un impact profund asupra preţurilor pe viitor: noile tehnologii, care scad costurile producţiei de petrol de şist din SUA şi alte regiuni, şi producţia de autovehicule electrice.
Potrivit lui Jim Williams, analist la WTRG Economics, noile tehnologii au creat un prag pe termen lung pentru preţurile petrolului, prag care nu va fi trecut probabil decât în crize ocazionale. Acest lucru înseamnă că modelul de business al statelor petroliere nu mai este sustenabil.
„De acum până în 2025 aproximativ, limita superioară a preţurilor petrolului va fi stabilită în primul rând de costurile de explorare şi producţie din sectorul petrolului de şist“, arată Williams.
Costurile de forare şi extracţie a petrolului convenţional sunt mai scăzute decât costurile existente în cazul petrolului de şist.
Totuşi, state ca Arabia Saudită şi Rusia, cât şi altele îşi obţin cea mai mare parte a veniturilor din vânzările de petrol. Iar, potrivit Fitch Ratings preţurile de care au avut nevoie în 2017 diverse ţări dependente de petrol pentru a-şi echilibra bugetele au fost între 45 şi 84 de dolari.
Dacă preţurile petrolului sunt mai scăzute decât aceste niveluri, statele respective fie înregistrează deficite masive, fie-şi reduc cheltuielile, ceea ce poate duce la proteste publice şi chiar la revoluţii, spune Williams.
Revoluţiile din astfel de state pot împinge preţurile petrolului puternic în sus şi pot afecta capacitatea de producţie petrolieră.
Williams arată că cele mai accesibile rezerve de petrol de şist din SUA se vor epuiza în acele din urmă, dar nu înainte de 2025. Iar dacă şi alte ţări vor începe să producă petrol de şist folosing tehnologii avansate dezvoltate de SUA, producţia mondială de petrol de şist ar putea continua să crească gradual timp de până la trei decenii, potrivit estimărilor analistului.
În acelaşi timp, producţia de autovehicule electrice autonome este în creştere, iar până în 2030 acest tip de autovehicule vor reprezenta probabil o proporţie însemnată, poate majoritară, din stocul total de autovehicule. Potrivit unui raport al Fitch Ratings, cererea de petrol la nivel mondial ar putea atinge un vârf până în 2030 pe fondul dezvoltării puternnice a autovehiculelor electrice.
Astfel, trendul pe termen lung pentru preţurile şpetrolului este de stagnare sau scădere, concluzionează Williams. În medie, în deceniile următoare, preţurile petrolului nu se vor situa probabil cu mai mult de câţiva dolari peste nivelul la care este profitabil ă forarea de noi sonde pentru producţia de petrol de şist, situat în prezent la aproximativ 55 dolari pe baril.
Astfel, statele petroliere ar trebui să facă tot posibilul pentru a scăpa de dependenţa de venituri din petrol.
Între timp, aceste state s-ar putea simţi încurajate să intensifice tensiunile politice, sau chiar să-şi arunce rivalele în haos. Potrivit lui Williams, războaiele sau revoluţiile din astfel de state rămân singura cale de a împinge preţurile petrolului peste 60 de dolari pe baril.
