♦ Pe 4 mai, Unitatea 2 a centralei nucleare de la Cernavodă s-a deconectat de sistemul energetic naţional, iar pe 10 mai şi Unitatea 1 s-a decuplat, astfel că România funcţionează de atunci cu zero MWh de energie nucleară ♦ În mod normal, Cernavodă asigură 20% din energia României, o energie în bandă, ieftină, esenţială pentru consumul intern ♦ Acum, în mijlocul zilei, energia solară ajunge la un masiv 40% din producţia de energie, iar în ciuda opririi totale a centralei de la Cernavodă, România exportă. Dar şi aşa preţul spot local este cel mai mare din Europa ♦ Pe vârfurile de consum, când soarele nu bate, România recurge iar la importuri, iar acest lucru se plăteşte scump ♦ Aceste zile arată că investiţiile în energie verde sunt necesare, dezvoltarea sistemului trebuie să includă stocarea, dar că România are nevoie şi de surse noi în bandă.
Ieri, în jurul prânzului, mixul energetic local arăta aşa cum în urmă cu câţiva ani ar fi fost imposibil de imaginat. Solarul era la 40% din producţia de energie, hidro asigura 27%, iar eolianul era la 9%. Cărbunii şi gazul erau numai la 25%, iar împreună cu verzii asigurau producţia de energie a României, peste consum, astfel că la acel moment România putea exporta.
Ce arată însă statisticile de preţ? Ieri, piaţa spot din România avea o medie de 121 de euro/MWh, doar Elveţia având un preţ de 122 de euro/MWh. De ce? Dimineaţa importam masiv, peste 1.400 MW, exact cât are centrala oprită de la Cernavodă, iar importurile pe vârf de consum se plătesc premium.
