România este una dintre cele mai bogate ţări din punct de vedere energetic la nivel european, ocupând locul 5 la producţia de petrol şi de gaze naturale şi 6 la producţia de cărbuni, dar acest lucru nu este suficient pentru a asigura bunăstarea populaţiei. Gestionarea resurselor naturale este esenţială.
Resursele naturale ar trebui să aducă bunăstare, dar în realitate ţările bogate în minereuri sunt adesea mai sărace şi se dezvoltă mai greu decât cele care-şi cumpără resursele. Paradoxul se explică prin lipsa, deliberată în unele cazuri, a unei strategii de creştere sustenabilă care nu permite guvernelor să investească veniturile din exploatarea materiilor prime în mijloace de dezvoltare economică mai durabilă, cum ar fi educaţia sau transportul. Astfel, pe măsură ce-şi epuizează resursele, statele devin mai sărace.
În acest sens, este elocvent exemplul a trei state: Nigeria, Rusia şi Norvegia, care se numără printre cei mai mari producători de petrol din lume. Nigeria este a 13-a ţară la nivel global în funcţie de producţia de petrol, dar are un PIB per capita de 1.640 de dolari, cu care ocupă locul 134 în lume. Norvegia, pe de altă parte, care ocupă locul 14 în lume la producţia de petrol, are un PIB per capita de 99.170 de dolari, al treilea ca mărime din lume. Rusia, cel mai mare producător de petrol din lume, are un PIB per capita de 14.302, ocupând locul 47 la nivel mondial din acest punct de vedere. În România, PIB-ul per capita era anul trecut de 7.939 de dolari.
