Energie

Urmează ZF Power Summit, 19-20 februarie. Importul de gaz rusesc a explodat în noiembrie: cantităţi cu 58% mai mari, factură dublă. Producţia internă se reduce

Urmează ZF Power Summit, 19-20 februarie. Importul de...

Autor: Roxana Petrescu

31.01.2019, 00:08 524

♦ Dependenţa de până la 20% în ceea ce priveşte acoperirea cererii interne de energie este dublată de o dependenţă tot mai accentuată de importurile de gaze ♦ Dacă la energie „ajutorul“ a venit de la patru vecini, la gaze ecuaţia este simplă, la capătul celălalt al conductei fiind un singur furnizor: Gazprom. 

Potrivit datelor publicate de Auto­ritatea Naţională de Re­gle­mentare în domeniul Energiei (ANRE) în luna noiembrie anul trecut, România a importat 1,8 milioane de MWh de gaze naturale, cu peste 58% mai mult decât în perioada similară a anului anterior, la un preţ de 122 lei/MWh, cu 40% mai mare.

Transgaz, compania naţională de transport al gazului natural, refuză să dea orice informaţii legate de structura ameste­cului de gaze pentru ultimele luni din 2018, dar pornind de la datele existente despre con­sum, cel mai probabil ponderea impor­turilor a fost peste 10% din necesarul intern.

Ceea ce se mai remarcă din rapoartele ANRE este creşterea preţului mediu pon­de­rat pentru lunile de toamnă comparativ cu perioada similară din 2017, lucru care cel mai probabil s-a continuat şi în perioada iernii.

 

La 10% din consum

În octombrie 2018, deşi cantităţile aduse de peste graniţe au fost cu 16% mai mici faţă de perioada similară a anului anterior, factura a fost mai mare din cauza scumpirii gazului de import.

În septembrie, importurile de gaze pur şi simplu au explodat faţă de perioada similară a anului trecut, fiind de 53 de ori mai mari. De altfel, de la o pondere nesemnificativă, acestea au ajuns la 10% din consum, peste 95% din cantităţi venind din Rusia, de la Gazprom.

În total, în cele trei luni de toamnă importurile de gaze au crescut în volume cu peste 57% faţă de perioada septembrie-noiem­brie 2017, factura fiind dublă în valoare, până la 394 milioane de lei.

 

Dependenţi şi de importurile de energie

Creşterea importurilor de gaze naturale se suprapune peste un context marcat de rezultate nefavorabile de producţie anunţate cel puţin de unii dintre jucători.

Astfel, potrivit raportului operaţional, OMV Petrom a înregistrat pentru ultimul trimestru din 2018 o scădere a producţiei de gaze de 8,6% faţă de perioada similară a anului anterior.

OMV Petrom intră sub incidenţa OUG 114 privind instituirea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial la finalul anului trecut. Cum compania are licenţe de energie şi gaze, aceasta va plăti 2% din cifra de afaceri, nefiind clar cum se va aplica acest procent la nivelul tuturor activităţilor.

Mai mult, preţul la care compania îşi va vinde producţia de gaze va fi plafonat până în 2022.

„Preţul stabilit artificial la 68 de lei/MWh pune în pericol proiecte importante de investiţii din domeniu. în lipsa investiţiilor, producţia internă de gaze naturale este de aşteptat să scadă în mod abrupt, iar diferenţa ar fi acoperită de importuri suplimentare de gaze, care sunt semnificativ mai scumpe“, spuneau anul trecut reprezentanţii companiei.

Importurile de gaze completează un peisaj energetic aproape îngrijorător marcat de ascensiunea importurilor de energie electrică.

De la începutul acestui an, potrivit ra­por­tului operativ disponibil pe site-ul Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, au fost doar două zile în care România a trimis energie peste graniţe, în rest piaţa locală fiind dependentă de „ajutorul“ din partea vecinilor săi: Ucraina, Ungaria, Serbia şi Bulgaria. Ca valoare, România a dat pe energia importată circa un milion de euro pe zi, potrivit calculelor ZF.

Haosul de la începutul anului din sistemul energetic, perioadă în care România a importat zilnic electricitate pentru a-şi asigura consumul, în care termocentralele au rămas în plină iarnă fără stocuri de cărbuni şi în care s-au stabilit recorduri istorice în ceea ce priveşte preţul curentului, se explică printr-un singur lucru: lipsa investiţiilor în sistemul de producţie.

Fie că este voba de retehnologizări sau de proiecte noi, acestea pot fi numărate pe degete, în contextul în care preocuparea fiecărui guvern a fost numirea conexiunilor politice în fotolii călduţe sau golirea conturilor companiilor de stat din energie pentru a alimenta pensii sau salarii. România nu a dus lipsă de oportunităţi, dar le-a ratat pe toate, în ultimul deceniu, proiecte de producţie de 7 miliarde de euro rămânând pe hârtie, potrivit estimărilor ZF.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO