Electrificarea transportului local are nevoie de viziune pe termen lung, strategii fezabile şi finanţări dedicate, într-o perioadă în care presiunea pe infrastructură şi pe tranziţia energetică creşte accelerat. Iar acolo unde electrificarea nu este posibilă, soluţii precum hidrogenul regenerabil pot deveni o alternativă — însă doar pe termen mediu sau lung, ca parte a unui ecosistem energetic capabil să integreze volume mari de regenerabile cu producţie variabilă, consideră Zsuzsa Bereschi, director Energy & Sustainability la EY.
“Avem nevoie de planuri pe termen lung, fezabile, şi de finanţări potrivite pentru electrificarea transportului. Iar acolo unde transportul nu se poate electrifica, sigur, putem vorbi despre mutarea de pe combustie internă diesel pe hidrogen. Dar, iarăşi, când vorbim de transport feroviar cu hidrogen ideal regenerabil, ne întoarcem la întrebarea: de unde acel hidrogen? Hidrogenul regenerabil poate să vină pe termen mediu sau lung, ca o soluţie de echilibrare la o producţie de energie regenerabilă variabilă semnificativă”, a spus Zsuzsa Bereschi în cadrul conferinţei ZF Energie 2025 - Cum transformăm un an al investiţiilor record în energia verde într-un motor de creştere continuă?
Ce a mai declarat Zsuzsa Bereschi:
♦ Pe termen scurt, soluţiile de stocare sunt reprezentate de baterii, de soluţii de automatizare şi de ajustare a consumului în funcţie de producţie — flexibilizarea consumului. Dar pe termen lung, când ne aşteptăm la intrarea unor gigawaţi de energie regenerabilă cu producţie variabilă în sistem, e clar că bateriile nu vor mai face faţă şi vom avea nevoie de soluţii industriale de tip Power-to-X, hidrogen.
♦ Hidrogenul produs poate fi folosit la reducerea amprentei de carbon în transportul care nu poate fi electrificat. În primul val văd mai degrabă electrificarea transportului feroviar pe liniile care se pot electrifica din punct de vedere al infrastructurii, iar la nivel municipal văd electrificarea transportului în oraşele mari, dar ca parte a unei strategii pe termen lung de reducere a amprentei de carbon şi a emisiilor.
♦ Dacă vorbim de electrificare, trebuie să ne întrebăm: de unde va consuma acel municipiu energie în mod eficient? Este nevoie de producţie la nivel local. O soluţie ar putea fi, dacă avem o gândire coerentă la nivel municipal, proiectele de tip waste-to-energy. Municipiile au o problemă cu gestionarea deşeurilor; dacă avem un concept pe termen lung privind gestionarea deşeurilor, poate anumite tipuri sau cantităţi ar putea fi transformate în energie care să deservească transportul public electric. Dar este un întreg lanţ valoric, unde trebuie să se dezvolte parteneriate între entităţi publice şi companii mai mici la nivel local, împărţind echitabil responsabilităţile şi investiţiile, astfel încât proiectele să devină bancabile.
♦ În continuare, trebuie să ne gândim la partea de echilibrare, stocare. E foarte importantă în condiţiile în care, la nivel european apare o tendinţa de preţuri negative în perioade de vârf solar. Am avut, în prima jumătate a anului trecut, în România, în jur de 200 de ore cu preţuri negative. Sigur că, dacă ne gândim la ţări nordice, Spania, unde sunt capacităţi de producţie solară mult mai importante, numărul orelor este mult mai mare, dar e clar că, pe măsură ce intră tot mai multe capacităţi solare, trebuie să ne aşteptăm şi să ştim să gestionăm riscul preţurilor negative. Asta, se poate face cu echilibrare, se poate face cu cunoaşterea consumului propriu
