Experienţe de încercat într-o viaţă

♦ O să încep cu cea mai dificilă dintre toate, o săritură cu paraşuta. Poate fi realizată oriunde – deasupra deşertului namibian, acolo unde marea de nisip se întâlneşte cu oceanul (cum am făcut-o eu), la ieşire din Bucureşti sau în Noua Zeelandă. Nu aş şti să pun în cuvinte senzaţia pe care o ai când te arunci în gol – mai ales dacă ai frică de înălţime (ca mine). Poate cel mai simplu ar fi să zic că te simţi, pentru puţină vreme, atotputernic.

♦ Să vezi leul la doi metri de tine sau să admiri eleganţa unei girafe ori agilitatea unui ghepard e ceva ce nu ar trebui făcut la o grădină zoologică. Un safari în minunata Africa, acolo unde animalele sunt la ele acasă, e o experienţă mult mai potrivită.

♦ Aurora Boreală nu mergi să o vezi, ci mai degrabă să o vânezi. Iar când o prinzi, chiar şi fugitiv, „de coadă“, ai confirmarea că minunile există. Nu cred că există un dansator mai talentat ca luminile nordului, care-şi etalează talentele pe cea mai frumoasă scenă din lume - cerul.

♦ Un foc puternic, un zgomot asurzitor, apoi o ascensiune lentă spre cer. Urmează una-două ore în care eşti deasupra, aproape de nori, dar fără să te separe nimic de lumea exterioară, niciun geam, oricât de subţire ar fi el. Ai doar vântul care-ţi flutură-n plete. Aşa poate fi descris, foarte pe scurt, un zbor cu balonul, ce poate fi trăit atât în Cappadocia (Turcia), cât şi în Laos, SUA sau Tanzania.

♦ Să vizitezi un oraş la pas are, cu siguranţă, farmecul său. Dar pentru o experienţă completă, gen 360 de grade, merită şi o „plimbare“ cu parapanta pe deasupra urbei. Cu cât peisajul e mai dramatic, iar arhitectura mai impunătoare, cu atât arată mai bine de sus. Rio de Janeiro e doar un exemplu în acest sens. Lima poate fi şi ea o opţiune.

♦ Să mergi în Argentina şi să nu dansezi tango e un sacrilegiu. Sigur, ai mult mai multe motive să ajungi în această ţară superbă din America de Sud – de la natura inconfundabilă din Ţara de Foc la vinurile delicioase din Mendoza şi, mai departe, la cascada-mi­nune Iguazu, pe care Argentina o împarte cu Brazilia. Dar, să dansezi tango într–un parc din Buenos Aires este un motiv la fel de bun ca toate celelalte. Merge replicat exemplul şi cu samba în Brazilia sau salsa în Cuba.

♦ M–am gândit mult dacă să scriu asta sau nu, dar am decis că timpul le vindecă pe toate, aşa că va veni şi momentul când a merge în Rusia nu va mai suna SF sau respingător. Sugestia urmă­toare e pentru acele vremuri vii­toare. Nopţile albe la Sankt Petersburg sunt o sărbătoare de neuitat.

♦ În lumea asta mare şi diversă există mai multe universuri paralele sau perpendiculare. Depinde cum priveşti lucrurile. Un astfel de univers aparte este cel din adâncul apelor. Poţi face scufundări în multe locuri din lume, de la Marea Roşie la Filipine sau insulele Galapagos din Ecuador. Chiar şi în Marea Neagră ai opţiunea asta. Dar dacă totuşi ai de ales, scuba diving meri­tă undeva unde lumea marină se dă în spectacol.

♦ Să dormi o noapte în deşert sub cerul liber, poate suna a nebunie. Într-o anumită măsură, poate că şi e. Sunt fel şi fel de vietăţi care mişună libere prin nisip, iar frigul îţi pătrunde adânc în oase. Dar, nu există nicăieri pe lume un cer mai înstelat. Sunt mai multe stele decât are Pi zecimale. Iar în final, e mai mult frumoasă decât e periculoasă o astfel de nebunie.

♦ Sunt mulţi cei care au bătut Europa-n lung şi-n lat. Şi totuşi, dacă e să fim sinceri, chiar şi călătorii de meserie ar mai avea nevoie de nouă vieţi să vadă măcar şi 10% din Bătrânul Continent. Unii zic că doar pentru Italia ai nevoie de 300 de ani pentru a o savura pe îndelete. Dar, cum fiecare dintre noi avem doar o viaţă, trebuie să încercăm să „înghesuim“ în ea cât de multe frumuseţi putem. Iar una dintre ele este, cu siguranţă, o călătorie la Svalbard, acasă la urşii polari. Svalbard e un arhipelag care aparţine de Norvegia, dar care e aproape de Polul Nord, acolo unde se agaţă harta-n cui.