România a ocupat, anul trecut, locul 14 în Uniunea Europeană (UE) atât la importuri, cât şi la exporturi de materii prime, fiecare dintre acestea ajungând la cele mai ridicate niveluri din ultimii şapte ani, potrivit datelor publicate luni de Biroul de statistică a UE - Eurostat.
România a importat materii prime în valoare de 974,68 milioane de euro, anul trecut, o creştere de 7,5% faţă de anul anterior, în timp ce a exportat în valoare de 911,55 milioane de euro, o creştere de 3,3%, comparativ cu anul anterior. Astfel, deficitul în comerţul de materii prime a crescut de 2,6 ori anul trecut faţă de anul anterior.
Importurile de materii prime au fost de 72 de miliarde de euro, la nivelul UE, anul trecut, respectiv de 57 de miliarde de euro în zona euro, iar exporturile au ajuns la 41 de miliarde de euro în UE şi 31 de miliarde de euro în zona euro.
Cea mai mare valoare a importurilor de materii prime din 2018 a fost înregistrată în Germania, de 12,5 miliarde de euro, iar cea mai redusă a fost în Malta, de 6,51 milioane de euro.
În privinţa exporturilor de materii prime, Luxemburg a avut cele mai reduse valori, respectiv de 2,26 milioane de euro, în timp ce Germania a marcat valoarea de 6 miliarde de euro, un record al ultimilor ani.
Deficitul comercial pe segmentul de materiile prime în UE a apărut începând cu anul 2002. În 2009, atât importurile, cât şi exporturile au scăzut, redresându-se rapid ulterior, menţionează Eurostat.
Importurile au atins punctul culminant în 2011, la valoarea de 85 de miliarde de euro, iar exporturile au atins un punct ridicat un an mai târziu, la 48 de miliarde de euro. După aceste vârfuri a existat o scădere constantă până în 2016, când importurile au fost de 68 de miliarde de euro şi exporturile de 42 de miliarde de euro.
Comerţul cu materii prime este extrem de important pentru sustenabilitatea ţărilor europene şi a economiilor acestora. Construcţiile, produsele chimice, industria automobilelor şi industria aerospaţială, maşinile şi echipamentele sunt unele dintre sectoarele cele mai dependente de accesul la materii prime.
