România a înregistrat în 2025 a doua cea mai mare creştere a proiectelor de investiţii străine directe (ISD) din Uniunea Europeană (UE), după Grecia, urcând astfel două locuri în clasamentul indicelui european de atractivitate a investiţiilor străine directe, situându-se pe 9 la nivelul UE, arată studiul EY Attractiveness Survey Romania 2026.
Evoluţia a fost susţinută de investiţiile în sectorul digital, dar şi cele industriale – maşini şi echipamente. De asemenea, sectoare precum cel de software şi servicii IT au rămas încă puncte forte pe harta investiţiilor, după ce în mai multe ediţii ale studiului s-au clasat chiar la vârful domeniilor „tractor” al investiţiilor străine directe.
În 2025, fluxurile de investiţii străine directe în România au revenit la 8,1 miliarde euro, în timp ce numărul proiectelor anunţate a crescut cu 16%, ajungând la 109, iar locurile de muncă generate de ISD au avansat cu 39%, până la 5.710, mai arată studiul Attractiveness Survey Romania 2026.
Mai mult, datele arată că dinamica pozitivă din 2025 a fost susţinută în principal de investitorii deja prezenţi pe piaţă, care au ales să îşi extindă operaţiunile după validarea condiţiilor locale – forţă de muncă, costuri şi mediu operaţional.
Iar atractivitatea României vine într-un context în care la nivel european lucrurile au luat o traiectorie descrescătoare. Astfel, proiectele de investiţii străine directe anunţate în Europa au scăzut cu 7% în 2025 faţă de 2024 şi au rămas cu 24% sub vârful din 2017, reflectând costuri ridicate ale energiei, incertitudine geopolitică, constrângeri financiare şi presiuni mai ample asupra competitivităţii în întreaga Europă, se arată în studiul citat.
„Menţinerea acestui context favorabil nu este însă garantată. Încrederea investitorilor străini în 2026 rămâne pozitivă, dar mai prudentă: 52% se aşteaptă ca atractivitatea României să se îmbunătăţească în următorii trei ani, dar în scădere de la 58% în anul anterior şi sub nivelul de 67% atins în 2024”, a spus Bogdan Ion, country managing partner în cadrul EY România şi Moldova. El adaugă că această tendinţă de temperare este semnalul pe care România trebuie să îl ia în serios.
„Momentumul din 2025 a fost real, dar el se poate estompa dacă nu este transformat în predictibilitate, livrare de infrastructură publică, o administraţie mai rapidă şi mai bine organizată, energie accesibilă, alocări mai eficiente ale ajutoarelor de stat şi acces mai bun la finanţare”, a adăugat Bogdan Ion care punctează faptul că după ce România a captat atenţia investitorilor străini într-un context economic dificil, trebuie să transforme acest lucru în încredere, an după an.
„Următoarea etapă a investiţiilor străine nu va aparţine celei mai ieftine pieţe, ci aceleia care implementează cel mai bine măsurile pe care investitorii le aşteaptă”. De altfel, majoritatea investitorilor încă se aşteaptă ca atractivitatea României să se îmbunătăţească în următorii trei ani, arată datele din studiul EY Attractiveness Survey Romania 2026. Însă, apetitul pentru investiţii s-a moderat, mai puţine companii intenţionând să înfiinţeze sau să extindă operaţiunile.
România se conturează ca hub de nearshoring
La rândul lui, Peter Latos, partner şi liderul EY-Parthenon România, divizia EY care oferă consultanţă în strategie şi tranzacţii transformative, a observat că intrările de ISD din 2025 au fost în mare parte concentrate în sectoarele de producţie, tehnologie, transport şi logistică, construcţii şi energie, reflectând atractivitatea României ca hub solid de nearshoring, precum şi rolul său în tranziţia energetică europeană. „Nearshoring” este procesul prin care companiile relochează centrele de producţie din străinătate într-o tară mai apropiată de tara de origine a producătorului. Un exemplu este mutarea centrelor de productie ale unor companii europene dinspre Asia spre Europa Centrală şi de Est.
„Activitatea de fuziuni şi achiziţii din ultimii ani a fost, de asemenea, puternic concentrată, aproape 60% din numărul tranzacţiilor din ultimul deceniu vizând patru sectoare: imobiliare şi construcţii, produse de consum şi retail, tehnologie şi energie. Aceasta reflectă în mare măsură creşterea PIB-ului bazată pe consum în această perioadă şi tranziţia graduală de la o economie orientată spre producţie la una bazată pe servicii, precum şi investiţiile în energie regenerabilă”, a punctat Peter Latos. Iar cererea pentru spaţii noi de birouri, retail şi rezidenţial, combinată cu nivelul încă scăzut al suprafeţei de retail pe cap de locuitor, a susţinut randamentele şi a determinat tranzacţionarea portofoliilor, în timp ce investitorii au susţinut companiile de consum pentru a valorifica consumul ridicat al populaţiei şi dezvoltarea accelerată a capacităţilor de energie regenerabilă, a adăugat el.
Mai mult, Guillaume Macczak, partner, GBS & Finance Consulting în cadrul EY România, subliniază că performanţa României din 2025 confirmă faptul că ţara se conturează ca un hub credibil de nearshoring în Europa, evoluând contrar tendinţei generale de scădere a investiţiilor străine directe. „Această dinamică bazată pe extindere reprezintă un semnal solid de încredere operaţională, reflectând disponibilitatea investitorilor de a-şi scala activităţile după validarea competitivităţii costurilor, a calităţii forţei de muncă şi a rolului României în lanţurile valorice europene”, a punctat el. Însă, atrage atenţia asupra faptului că această poziţionare rămâne condiţionată.
„Investitorii acordă o atenţie tot mai mare factorilor de execuţie, precum livrarea infrastructurii, predictibilitatea cadrului de reglementare şi competitivitatea energetică. În acest context, capacitatea României de a-şi menţine avansul în nearshoring va depinde de transformarea finanţărilor europene şi a avantajelor structurale în îmbunătăţiri constante şi vizibile ale condiţiilor de investiţii”, a menţionat Guillaume Macczak. El mai spune şi că atractivitatea României pentru nearshoring este cea mai ridicată în sectoarele de producţie, furnizori din transporturi şi logistică, susţinută de o bază în creştere în domeniul echipamentelor şi utilajelor, precum şi în serviciile IT, ceea ce reflectă un profil echilibrat între investiţiile industriale şi cele digitale.
Comparaţia cu Ungaria şi Polonia: România a înregistrat cea mai puternică creştere a ISD-urilor
România, Polonia şi Ungaria prezintă trei traiectorii diferite ale fluxurilor de ISD între 2023 şi 2025, arată studiul Attractiveness Survey Romania 2026. Astfel, Polonia a rămas cel mai mare receptor de fluxuri de ISD dintre cele trei economii, dar România a înregistrat cea mai clară revenire în 2025, crescând de la 5,6 miliarde de euro la 8,1 miliarde de euro. Ungaria a continuat şi ea să crească cu un procent mai mici însă, de la 3,71 miliarde de euro în 2024 la 3,49 miliarde de euro în 2025.Însă, spre deosebire de Polonia, ponderea proiectelor româneşti este dominată de proiectele de expansiune (55%).
Alex Milcev, partener şi liderul departamentului Asistenţă fiscal şi juridică în cadrul EY România, spune că în lupta pentru atragerea investiţiilor străine directe, România concurează cu ţările din regiune, în special cu Polonia şi Ungaria. Iar decizia investitorilor de a alege o jurisdicţie sau alta depinde de mai mulţi factori, iar unul dintre aceştia este gradul de competitivitate şi de atractivitate al sistemului fiscal faţă de mediul de afaceri.
„Din această perspectivă, România are câteva avantaje importante, precum facilităţile acordate pentru profitul reinvestit şi pentru activităţile de cercetare-dezvoltare. Totuşi, trebuie să recunoaştem că şi alte ţări din regiune oferă scheme fiscale similare. Prin urmare, nu putem vorbi, cel puţin deocamdată, despre o poziţionare fiscală unică sau exclusivă a României în competiţia regională pentru investiţii”, a punctat el. Mai mult, Alex Milcev adaugă că în ultimii cinci-şase ani, pe fondul constrângerilor bugetare, mai ales în perioada post-pandemie, amploarea facilităţilor fiscale şi a altor beneficii oferite de state companiilor private s-a redus în majoritatea ţărilor din regiune.
„Aceste instrumente continuă însă să existe, iar diferenţa reală nu ţine doar de existenta lor pe hârtie, ci şi de uşurinţa cu care investitorii pot avea acces efectiv la ele. Din acest punct de vedere, România are un bilanţ neuniform. În anumite zone, cadrul fiscal poate fi competitiv, însă atractivitatea lui este diminuată atunci când aplicarea regulilor devine dificilă, impredictibilă sau excesiv de birocratică”. Mai mult, el a observat că un element adesea mai important decât nivelul facilităţilor fiscale este stabilitatea şi predictibilitatea cadrului legislativ.
„Iar aici România mai are încă de lucru, dacă doreşte să transforme avantajele existente într-un argument credibil şi constant pentru investitorii străini”. Dacă ne uităm la regiuni, observăm că Bucureşti-Ilfov este lider în ceea ce priveşte numărul de proiecte de investiţii străine directe în 2025 cu 45 de proiecte, dar a generat doar 754 de locuri de muncă, sau 17 locuri de muncă/proiect, reflectând profilul său de servicii, logistică şi cercetare-dezvoltare. Cea mai mare intensitate a creării de locuri de muncă este în afara Capitalei: Sud-Vest Oltenia a înregistrat 737 de locuri de muncă din doar 4 proiecte, Nord-Vest 1.375 de locuri de muncă din 14 proiecte, Centru 1.108 locuri de muncă din 13 proiecte şi Vest 909 locuri de muncă din 11 proiecte. Prin urmare, Bucureştiul este lider în ceea ce priveşte volumul, în timp ce centrele regionale de producţie determină cea mai mare intensitate a ocupării forţei de muncă în ceea ce priveşte numărul mediu de locuri de muncă raportate pentru toate proiectele anunţate, mai arată studiul citat.
La ce să ne aşteptăm în 2026? Creşte numărul de fuziuni şi achiziţii?
Peter Latos, partener şi liderul EY-Parthenon Romania, spune că pe fondul încetinirii creşterii PIB-ului, pe măsură ce efectul deficitului gemen reduce consumul gospodăriilor, apare necesitatea tranziţiei către o economie bazată pe investiţii şi exporturi, în care producţia se concentrează pe valoare adăugată.
„Aderarea la OCDE ar permite fondurilor de infrastructură şi investitorilor instituţionali să intre pe piaţa locală, iar, împreună cu alocarea de 25 milioane de euroîn bugetul de stat pentru 2026 pentru pregătirea unui portofoliu de proiecte de parteneriat public-privat (PPP) şi cu pachetele de ajutor de stat menite să susţină producţia şi să reducă dependenţa de importuri, ar facilita această tranziţie pe termen mediu”.
Pe termen scurt, însă, adaugă el, este probabil ca economia să rămână orientată spre consum, astfel încât ISD şi activitatea de M&A vor continua să fie concentrate în aceleaşi sectoare, deşi tehnologia şi energia vor depăşi produsele de consum şi retail ca pondere.
Peter Latos puntează faptul că anul trecut 55% din ISD au fost proiecte de extindere, ceea ce sugerează că investitorii deja prezenţi în România au avut mai multă încredere decât noii intraţi să aloce capital pentru investiţii noi.
„Creşterea ISD, combinată cu faptul că 53% din tranzacţiile M&A au fost inbound şi că valorile medii ale acestor tranzacţii au fost de două ori mai mari decât cele ale tranzacţiilor interne, indică faptul că investitorii străini au fost, per ansamblu, mai încrezători decât investitorii români în 2025”. Iar această tendinţă a continuat şi în 2026, cu o creştere a numărului total de tranzacţii şi a ponderii celor inbound, pe fondul preocupărilor investitorilor locali legate de perspectivele economice, contextul politic actual şi impactul înăspririi politicii monetare pentru corectarea deficitelor.
„Investitorii străini în M&A vor continua să vizeze campioni naţionali şi regionali, platforme care oferă oportunităţi de scalare prin achiziţii bolt-on şi, mai ales, companii cu fundamente solide. Tranzacţiile susţinute de investitori financiari (de exemplu, fonduri de venture capital, private equity şi family offices), inclusiv achiziţiile bolt-on realizate de companiile din portofoliu, vor creşte probabil, sprijinite de cele 380 milioane de euro alocate prin Recovery Equity Fund of Funds, precum şi de prezenţa tot mai puternică a fondurilor mari din Europa de Vest”. Iar creşterea numărului de companii care apelează la proceduri de concordat preventiv poate conduce la mai multe tranzacţii de tip distressed şi joint venture-uri, pe măsură ce companiile în dificultate caută infuzii de capital pentru a traversa perioadele de volatilitate.
„Per ansamblu, ne aşteptăm la o creştere atât a valorii, cât şi a volumului tranzacţiilor de M&A în 2026”, a punctat el.
Bogdan Ion, country managing partner, EY România şi Moldova
► Contextul investiţiilor străine directe în România este unul provocator în acest an, dar oportunitatea rămâne reală. În 2025, ţara noastră a înregistrat 109 proiecte de investiţii, în creştere cu 16%, şi 5.710 locuri de muncă, în creştere cu 39%, într-un an în care investiţiile străine au scăzut la nivel european. În paralel, intrările totale de FDI au revenit la 8,1 miliarde euro, o creştere de aproximativ 45% faţă de 2024.
► Menţinerea acestui context favorabil nu este însă garantată. Încrederea investitorilor străini în 2026 rămâne pozitivă, dar mai prudentă: 52% se aşteaptă ca atractivitatea României să se îmbunătăţească în următorii trei ani, dar în scădere de la 58% în anul anterior şi sub nivelul de 67% atins în 2024. Această tendinţă de temperare este semnalul pe care România trebuie să îl ia în serios. Momentumul din 2025 a fost real, dar el se poate estompa dacă nu este transformat în predictibilitate, livrare de infrastructură publică, o administraţie mai rapidă şi mai bine organizată, energie accesibilă, alocări mai eficiente ale ajutoarelor de stat şi acces mai bun la finanţare.
► Concluzia este directă, dar constructivă: România a captat atenţia investitorilor străini într-un an european dificil. Acum trebuie să o transforme în încredere, an după an. Următoarea etapă a investiţiilor străine nu va aparţine celei mai ieftine pieţe, ci aceleia care implementează cel mai bine măsurile pe care investitorii le aşteaptă.
Peter Latos, partner, head of EY-Parthenon România
► Intrările de ISD din 2025 au fost în mare parte concentrate în sectoarele de producţie, tehnologie, transport şi logistică, construcţii şi energie, reflectând atractivitatea României ca hub solid de nearshoring, precum şi rolul său în tranziţia energetică europeană. Activitatea de fuziuni şi achiziţii din ultimii ani a fost, de asemenea, puternic concentrată, aproape 60% din numărul tranzacţiilor din ultimul deceniu vizând patru sectoare: imobiliare şi construcţii, produse de consum şi retail, tehnologie şi energie. Aceasta reflectă în mare măsură creşterea PIB-ului bazată pe consum în această perioadă şi tranziţia graduală de la o economie orientată spre producţie la una bazată pe servicii, precum şi investiţiile în energie regenerabilă.
► Cererea pentru spaţii noi de birouri, retail şi rezidenţial, combinată cu nivelul încă scăzut al suprafeţei de retail pe cap de locuitor, a susţinut randamentele şi a determinat tranzacţionarea portofoliilor, în timp ce investitorii au susţinut companiile de consum pentru a valorifica consumul ridicat al populaţiei şi dezvoltarea accelerată a capacităţilor de energie regenerabilă.
► Pe fondul încetinirii creşterii PIB-ului, pe măsură ce efectul deficitului gemen reduce consumul gospodăriilor, apare necesitatea tranziţiei către o economie bazată pe investiţii şi exporturi, în care producţia se concentrează pe valoare adăugată. Aderarea la OCDE ar permite fondurilor de infrastructură şi investitorilor instituţionali să intre pe piaţa locală, iar, împreună cu alocarea de 25 mil. euro în bugetul de stat pentru 2026 pentru pregătirea unui portofoliu de proiecte de parteneriat public-privat (PPP) şi cu pachetele de ajutor de stat menite să susţină producţia şi să reducă dependenţa de importuri, ar facilita această tranziţie pe termen mediu.
► Pe termen scurt, însă, este probabil ca economia să rămână orientată spre consum, astfel încât ISD şi activitatea de M&A vor continua să fie concentrate în aceleaşi sectoare, deşi tehnologia şi energia vor depăşi produsele de consum şi retail ca pondere.
► În 2025, 55% din ISD au fost proiecte de extindere, ceea ce sugerează că investitorii deja prezenţi în România au avut mai multă încredere decât noii intraţi să aloce capital pentru investiţii noi. Creşterea ISD, combinată cu faptul că 53% din tranzacţiile M&A au fost inbound şi că valorile medii ale acestor tranzacţii au fost de două ori mai mari decât cele ale tranzacţiilor interne, indică faptul că investitorii străini au fost, per ansamblu, mai încrezători decât investitorii români în 2025.
► Această tendinţă a continuat şi în 2026, cu o creştere a numărului total de tranzacţii şi a ponderii celor inbound, pe fondul preocupărilor investitorilor locali legate de perspectivele economice, contextul politic actual şi impactul înăspririi politicii monetare pentru corectarea deficitelor.
► Investitorii străini în M&A vor continua să vizeze campioni naţionali şi regionali, platforme care oferă oportunităţi de scalare prin achiziţii bolt-on şi, mai ales, companii cu fundamente solide. Tranzacţiile susţinute de investitori financiari (de exemplu, fonduri de venture capital, private equity şi family offices), inclusiv achiziţiile bolt-on realizate de companiile din portofoliu, vor creşte probabil, sprijinite de cele 380 milioane EUR alocate prin Recovery Equity Fund of Funds, precum şi de prezenţa tot mai puternică a fondurilor mari din Europa de Vest.
► Creşterea numărului de companii care apelează la proceduri de concordat preventiv poate conduce la mai multe tranzacţii de tip distressed şi joint venture-uri, pe măsură ce companiile în dificultate caută infuzii de capital pentru a traversa perioadele de volatilitate.
► Per ansamblu, ne aşteptăm la o creştere atât a valorii, cât şi a volumului tranzacţiilor de M&A în 2026.
Guillaume Macczak, partner, GBS & finance consulting EY România
► Performanţa României din 2025 confirmă faptul că ţara se conturează ca un hub credibil de nearshoring în Europa, evoluând contrar tendinţei generale de scădere a investiţiilor străine directe, cu o creştere de 16% a numărului de proiecte şi de 39% a numărului de locuri de muncă create, în principal ca urmare a investiţiilor de extindere. Această dinamică bazată pe extindere reprezintă un semnal solid de încredere operaţională, reflectând disponibilitatea investitorilor de a-şi scala activităţile după validarea competitivităţii costurilor, a calităţii forţei de muncă şi a rolului României în lanţurile valorice europene.
► Cu toate acestea, această poziţionare rămâne condiţionată: investitorii acordă o atenţie tot mai mare factorilor de execuţie, precum livrarea infrastructurii, predictibilitatea cadrului de reglementare şi competitivitatea energetică. În acest context, capacitatea României de a-şi menţine avansul în nearshoring va depinde de transformarea finanţărilor europene şi a avantajelor structurale în îmbunătăţiri constante şi vizibile ale condiţiilor de investiţii.
► Atractivitatea României pentru nearshoring este cea mai ridicată în sectoarele de producţie, furnizori din transporturi şi logistică, susţinută de o bază în creştere în domeniul echipamentelor şi utilajelor, precum şi în serviciile IT, ceea ce reflectă un profil echilibrat între investiţiile industriale şi cele digitale. Comparativ cu Polonia şi Ungaria, România combină costuri competitive cu un ritm solid de creştere şi un nivel tot mai bun de diversificare, deşi rămâne în urma Poloniei în ceea ce priveşte dimensiunea pieţei, infrastructura şi maturitatea ecosistemului, dar oferă o platformă mai largă decât modelul industrial mai concentrat al Ungariei.
► Etapa următoare de dezvoltare va depinde de capacitatea României de a depăşi avantajele bazate exclusiv pe costuri, prin investiţii în infrastructură, eficienţă energetică şi ecosisteme de inovare, permiţând atragerea de activităţi cu valoare adăugată mai mare, precum cercetarea-dezvoltarea (în creştere), servicii cu grad ridicat de complexitate şi consolidarea poziţiei sale ca hub regional pentru producţie şi operaţiuni.
Alex Milcev, partener, liderul departamentului asistenţă fiscală şi juridică, EY România
► În lupta pentru atragerea investiţiilor străine directe, România concurează cu ţările din regiune, în special cu Polonia şi Ungaria. Decizia investitorilor de a alege o jurisdicţie sau alta depinde de mai mulţi factori, iar unul dintre aceştia este gradul de competitivitate şi de atractivitate al sistemului fiscal faţă de mediul de afaceri.
► Din această perspectivă, România are câteva avantaje importante, precum facilităţile acordate pentru profitul reinvestit şi pentru activităţile de cercetare-dezvoltare. Totuşi, trebuie să recunoaştem că şi alte ţări din regiune oferă scheme fiscale similare. Prin urmare, nu putem vorbi, cel puţin deocamdată, despre o poziţionare fiscală unică sau exclusivă a României în competiţia regională pentru investiţii.
► În ultimii cinci-şase ani, pe fondul constrângerilor bugetare, mai ales în perioada post-pandemie, amploarea facilităţilor fiscale şi a altor beneficii oferite de state companiilor private s-a redus în majoritatea ţărilor din regiune. Aceste instrumente continuă însă să existe, iar diferenţa reală nu ţine doar de existenta lor pe hârtie, ci şi de uşurinţa cu care investitorii pot avea acces efectiv la ele. Din acest punct de vedere, România are un bilanţ neuniform. În anumite zone, cadrul fiscal poate fi competitiv, însă atractivitatea lui este diminuată atunci când aplicarea regulilor devine dificilă, impredictibilă sau excesiv de birocratică.
► În plus, un element adesea mai important decât nivelul facilităţilor fiscale este stabilitatea şi predictibilitatea cadrului legislativ. Iar aici România mai are încă de lucru, dacă doreşte să transforme avantajele existente într-un argument credibil şi constant pentru investitorii străini.
Ce spun unii dintre cei mai importanţi executive locali despre planurile de investiţii şi ce avantaje are România pentru a atrage mai multe investiţii străine directe
Christina Verchere, chief executive officer and president of the executive board, OMV Petrom
Cum s-au schimbat exact planurile dumneavoastră de investiţii în România — au fost amânate, reduse sau extinse — în 2025 şi 2026?
► Suntem în grafic pentru a ne îndeplini strategia pentru 2030, susţinută de investiţii de 11 mld. euro. Începând de anul trecut, am intrat în cea mai intensă etapă investiţională din istoria companiei. În 2025, am investit aproape 8 mld. lei, iar pentru acest an ne propunem să majorăm această sumă la aproximativ 9 mld. lei. Ne concentrăm pe construirea unui portofoliu diversificat, care combină energia convenţională cu soluţii cu emisii reduse de carbon, consolidându-ne totodată poziţia de jucător regional integrat.
► Neptun Deep, proiectul nostru emblematic, avansează către momentul primei producţii de gaze, estimat pentru 2027. Anul acesta, infrastructura critică este instalată în Marea Neagră românească, cu sprijinul a aproximativ 50 de nave de clasă mondială implicate în lucrări de instalare a infrastructurii şi a conductelor submarine — ceea ce face ca această etapă să fie deosebit de importantă. În paralel, facem progrese solide cu unitatea noastră de combustibili sustenabili de la Petrobrazi, care ne va poziţiona drept cel mai mare producător de biocombustibili din regiunea Europei de Sud-Est. Continuăm, de asemenea, dezvoltarea proiectelor solare şi eoliene dintr-un portofoliu de aproximativ 2,9 GW, împreună cu partenerii noştri.
► Realizarea unor investiţii la niveluri record necesită un cadru de reglementare şi fiscal predictibil, stabil şi competitiv — mai ales într-un mediu volatil, marcat de criza energetică post-pandemică, războiul din Ucraina şi tensiunile recente din Orientul Mijlociu.
În ce măsură a reuşit România să găsească echilibrul potrivit între securitatea energetică, accesibilitatea preţurilor şi sustenabilitate?
► România este bine poziţionată în peisajul energetic european aflat în transformare, având un mix energetic diversificat, resurse semnificative şi un portofoliu tot mai mare de energie curată.
► România are una dintre cele mai scăzute rate de dependenţă de importurile de energie din UE — aproximativ 30%, comparativ cu media europeană de 60%. Ţara are un potenţial semnificativ: gaze naturale offshore în Marea Neagră, investiţii în creştere în energie solară şi eoliană, precum şi o capacitate hidro importantă. Energia regenerabilă din România a pornit de la o bază hidro puternică şi s-a extins semnificativ în ultimul deceniu prin energie eoliană şi, mai recent, solară. La nivelul anului 2025, România se situa uşor peste media UE în ceea ce priveşte energia din surse regenerabile, cu aproximativ 48%, comparativ cu circa 47% la nivelul Uniunii Europene.
► Criza recentă de aprovizionare declanşată de închiderea Strâmtorii Hormuz a evidenţiat încă o dată importanţa producţiei interne de energie. În acest context, România a fost bine poziţionată, datorită, printre altele, sectorului său de rafinare, precum şi resurselor de petrol şi gaze ale ţării. Odată cu intrarea în producţie a proiectului Neptun Deep, în 2027, producţia de gaze naturale a României ar urma să depăşească consumul, transformând ţara într-un exportator net de energie şi gaze — un avantaj strategic. Primul beneficiu pentru consumatorii locali vine din proximitate. Totuşi, preţurile din România nu sunt determinate în mod izolat. Chiar dacă ţara are propria producţie de energie, fluctuaţiile preţurilor internaţionale se reflectă, cel puţin parţial, pe piaţa internă.
► Deşi ţara beneficiază de resurse interne solide, există în continuare domenii în care pot fi făcute progrese suplimentare. Unele industrii rămân relativ energointensive şi ar putea beneficia de modernizare continuă, în timp ce reţeaua naţională se adaptează pentru a integra o pondere tot mai mare de energie regenerabilă. Cărbunele continuă să aibă un rol în mixul energetic, iar interconectivitatea regională se consolidează treptat. Acestea sunt provocări comune în multe pieţe şi sunt abordate pas cu pas.
Fady Chreih, CEO, Reţeaua de sănătate Regina Maria şi preşedintele Consiliului de Administraţie pentru MediGroup Serbia
► România continuă să reprezinte una dintre cele mai atractive pieţe pentru investiţii din regiune. În ciuda provocărilor macroeconomice şi legislative curente, angajamentul nostru rămâne ferm: ne continuăm accelerat strategia de investiţii în tehnologie, ne extindem portofoliul prin proiecte greenfield şi integrăm noi achiziţii strategice. Contextul actual nu ne-a abătut de la această direcţie, la fel cum nici provocările din ultimii 10 ani (marcaţi de pandemie sau de un context geopolitic extrem de complicat) nu ne-au oprit din a investi peste 400 milioane de euro în infrastructură. Acest istoric demonstrează că ne vedem de drum în mod susţinut, indiferent de climat.
► Această poziţie reflectă o convingere profundă: în perioade de incertitudine, atitudinea jucătorilor majori din piaţă generează consecinţe reale în economie. Dacă marii investitori decid simultan să îngheţe capitalul şi să sisteze angajările, recesiunea devine a self-fulfilling prophecy. Deşi nu este clar dacă economia se îndreaptă în această direcţie, urmărim cu atenţie dinamica pieţei şi alegem, în mod deliberat, să ne poziţionăm diferit, prin continuitate şi construcţie.
► Dincolo de deciziile individuale ale companiilor, pilonul central rămâne însă cadrul general. Investitorii internaţionali caută, înainte de toate, predictibilitate: reguli clare şi stabile, care să permită planificarea pe orizonturi de cinci sau zece ani. România are toate premisele necesare pentru a deveni unul dintre cele mai dinamice hub-uri de sănătate din Europa Centrală şi de Est, iar accelerarea digitalizării sistemelor şi dezvoltarea parteneriatelor public-private reprezintă motoarele principale ale acestei transformări.
► Experienţa din ultimii ani a demonstrat clar că atunci când există obiective comune şi un cadru coerent de colaborare, rezultatele pentru societate şi pacienţi sunt concrete şi măsurabile. Acesta este motivul pentru care alegem să investim în continuare şi să ne menţinem angajamentele asumate.
Carmen Petcu, general manager, DeLonghi România
Cum anume s-au schimbat, amânat, redus sau extins planurile dumneavoastră de investiţii in România în 2025 şi 2026?
► În contextul economico-politic al anilor 2025-2026, planurile noastre sunt mai mult ca oricând dedicate inovaţiei, automatizării, digitalizării - dar cu şi mai multă exigenţă pe viteză. Cred că suntem mai precauţi, mult mai selectivi, ne folosim din ce în ce mai larg de competenţele AI şi am devenit mai agili în ceea ce priveşte managementul proiectelor, tot ca o formă de adaptare la mediul rapid evolutiv în care trăim.
În ce domenii consideraţi că România are cele mai mari avantaje şi dezavantaje ca destinaţie de investiţii, în comparaţie cu alte locaţii?
► Eu cred că în orice domeniu o companie în România poate lucra bine, eficient şi deveni competitivă - e doar timpul ca variabilă; şi nu spun acest lucru ca să dăm o imagine forţat optimistă sau nerealistă (sau prea ...) despre nivelul României. Noi, DeLonghi România, suntem o dovadă mică, modestă în acest sens, dar sunt în jurul nostru multe alte companii, în cele mai variate domenii, cu planuri ambiţioase de dezvoltare, digitalizare, automatizare, pentru ca investiţiile făcute să devină eficiente şi premiza pentru altele viitoare. Pentru că în spaţiul economic privat am dezvoltat în România în aceşti 30-35 de ani competenţe noi, rezilienţă, inovaţie şi disponbilitate de progres care sunt robuste.
► Cred că aceasta ar fi abordarea corectă a întrebării dvs, aceste elemente ne ajută să contribuim la crearea diferentierii, în aşa fel încât domeniul să devină un trend confirmat. E necesar să punctăm în acest fel, ca o valorizare a multor companii care activează pe piaţa românească, de 30-25-10 ani-2 ani - apariţia, perenitatea, rezilienţa lor va da în timp un profil interesant oricărui domeniul.
► Investitorii se uită la domeniu poate 5 minute, apoi se uită la companii, la oamenii lor şi atunci se decid.
► Ce nu avem încă, dar aici cred că nu are nici Europa în asamblu, nu avem scala adecvată unei competiţii reale, de nivel mondial. NU există încă o concentrare suficientă, o scala de acţiune care să devină remarcabilă măcar la nivel european, nu mai vorbim de mondial. Ar fi o direcţie strategică necesară concentrarea, chiar şi prin sindicalizare a anumitor jucători pe piaţă, în anumite domenii, ca să conteze în global.
Nicolas Richard, CEO, ENGIE România
Cum anume s-au schimbat, amânat, redus sau extins planurile dumneavoastră de investiţii in România în 2025 şi 2026?
► La ENGIE România am continuat să investim şi să ne extindem prezenţa pe piaţa locală, în linie cu cele trei direcţii strategice ale companiei: dezvoltarea producţiei de energie regenerabilă şi a capacităţilor de stocare, susţinerea clienţilor în procesul de decarbonare şi modernizarea infrastructurii energetice.
► În 2025, investiţiile noastre au depăşit 716 mil. lei, iar de la privatizare până în prezent au cumulat 1.885 milioane de euro. Astăzi operăm aproximativ 250 MW de capacităţi regenerabile şi avem peste 750 MW în stadii avansate de dezvoltare. În paralel, dezvoltăm primele noastre sisteme de stocare a energiei în baterii, parte a obiectivului nostru de a atinge 1 GW de capacităţi regenerabile şi 300 MW de stocare până în 2030. Totodată, continuăm investiţiile în infrastructura de distribuţie a gazelor naturale, operând una dintre cele mai extinse reţele din România, cu peste 24.400 km şi peste 2,3 milioane de clienţi conectaţi.
Cum poate ENGIE să ajute România să transforme impulsul investiţiilor străine directe (ISD) din 2025 în investiţii durabile, abordând una dintre preocupările cheie ale investitorilor: accesul la energie fiabilă, accesibilă şi competitivă?
►Accesul la energie sigură, accesibilă şi cu emisii reduse de carbon este astăzi un criteriu esenţial în deciziile de investiţii.
► România beneficiază de un mix energetic diversificat, care combină resurse importante de gaze naturale cu un potenţial ridicat pentru dezvoltarea energiei regenerabile, oferind astfel un avantaj competitiv important în regiune.
► Prin investiţiile în energie regenerabilă, stocare, infrastructură şi soluţii de decarbonare pentru clienţi, ENGIE contribuie la consolidarea securităţii energetice şi la creşterea competitivităţii economiei româneşti. Pentru ca aceste avantaje să se transforme în investiţii şi dezvoltare pe termen lung, este esenţial să menţinem un cadru predictibil şi stabil pentru investiţii.
Mihai Bordeanu, managing director, Dacia Brand SEE & country head, Renault Group România
Cum anume s-au schimbat, amânat, redus sau extins planurile dumneavoastră de investiţii în România în 2025 şi 2026?
► Contextul a fost unul complex - volatilitate economică, presiuni pe costuri, tranziţia accelerată către electrificare, iar în industrie asta înseamnă că trebuie să fii mult mai flexibil şi mult mai riguros în alocarea capitalului. Investiţiile nu dispar, dar devin mult mai selective şi mult mai orientate strategic. Competitivitatea locală contează mai mult ca oricând în atragerea investiţiilor internaţionale. Aici intră factori foarte concreţi: costul şi stabilitatea energiei, infrastructura, predictibilitatea fiscală. Pentru o industrie intensivă energetic, cum este cea auto, energia nu este doar un cost operaţional, este un factor care poate influenţa decizii strategice. România rămâne o ţară importantă pentru Dacia, dar, ca în orice grup global, investiţiile merg acolo unde există combinaţia optimă între costuri, stabilitate şi performanţă.
Cum poate Dacia să îşi păstreze modelul de producţie eficient din punct de vedere al costurilor şi de volum mare?
►Cred că aceasta este provocarea centrală pentru industria auto din România: cum păstrezi competitivitatea de cost şi volum, dar urci în acelaşi timp în lanţul de valoare. Pentru Dacia, acest echilibru face parte din ADN-ul mărcii.
► Eficienţa rămâne baza – vorbim despre disciplină de cost şi procese industriale foarte bine optimizate. În paralel însă, creştem valoarea adăugată.
► Dezvoltăm furnizorii locali, nu doar ca volum, ci şi ca nivel de complexitate, ceea ce înseamnă mai multă valoare în economie şi lanţuri de aprovizionare mai reziliente. Pe electrificare, abordarea este clară: mobilitate accesibilă. Provocarea nu este doar să electrificăm, ci să o facem într-un mod accesibil pentru cât mai mulţi clienţi.
► În acelaşi timp, România contribuie tot mai mult şi pe partea de inginerie, nu doar de producţie, iar digitalizarea – inclusiv utilizarea de „digital twins” în producţie – ne ajută să creştem productivitatea, fără a pierde din competitivitate.
