♦ Orientarea spre energia verde a întregului bloc european se transformă într-o sursă suplimentară de creştere a veniturilor pentru gigantul rus Gazprom, în contextul în care gazul este văzut ca combustibil ideal de tranziţie. Cu gazoducte noi „înţepate“ deja în Europa şi cu preţuri în creştere vertiginoasă, tranziţia energetică le creează ruşilor condiţiile ideale pentru a-şi cimenta poziţia de cel mai puternic furnizor de gaz pentru statele europene.
Astfel, dependenţa oricum masivă a Europei de gazul rusesc, de circa 30%, doar va creşte prin accelerarea spre zona de energie verde, spre 40% până în 2040. România deja şi-a triplat anul acesta importurile de gaze ruseşti, în primele cinci luni, concomitent cu scăderea abruptă a producţiei interne şi cu revenirea cererii.
„Chiar cu o agendă «verde», este necesar să încălziţi casele, să produceţi, să furnizaţi electricitate neîntrerupt şi să furnizaţi materii prime şi combustibil pentru întreprinderile industriale. În fiecare an, în perioadele de iarnă rece vedem cum industria energiei regenerabile din Europa nu poate face faţă acestei sarcini fără ajutorul gazului. Şi chiar şi cei mai fervenţi activişti din domeniul climei nu mai vorbesc despre ideea unei lumi «complet electrice». Prin urmare, suntem convinşi că în economia viitorului va exista un loc şi pentru gazele naturale“, spun reprezentanţii gigantului Gazprom la solicitarea ZF.
Potrivit statisticilor Gazprom legate de livrările externe, în primele cinci luni ale anului colosul rus a vândut cu 27% mai mult gaz către ţările partenere, până la un volum de 84,2 miliarde de metri cubi.
Printre ţările în care a fost înregistrată o creştere pronunţată a importurilor de gaze ruseşti să numără şi România, unde volumele au crescut cu 194,7%, s-au triplat faţă de primele cinci luni din 2020.
România a primit anul trecut, în total, 1 miliard de metri cubi de gaz rusesc, care a asigurat peste 8% din consumul naţional. Potrivit datelor publice, anul trecut consumul total din România a fost de circa 12 miliarde de metri cubi de gaze, în creştere faţă de nivelul de 11,5 miliarde de metri cubi din 2019, an în care s-au consumat 1,1 miliarde de metri cubi de gaz rusesc.
Tot mai mult verde, tot mai mult gaz importat
Problema este că la începutul acestui an importurile de gaze au ajuns la aproape 20% din consum, în februarie, potrivit ultimelor date ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Această creştere a importurilor
s-a suprapus cu o scădere de 10% a producţiei de gaze a OMV Petrom şi una de 4% în cazul Romgaz, aceştia fiind cei doi mari producători interni. Mai mult, cererea internă a crescut şi ea cu 6% în primul trimestru.
„Pe măsură ce creşte capacitatea de producere a surselor regenerabile de energie, creşte şi cererea de gaz. De exemplu, iarna trecută, în anumite regiuni, am avut mai multe situaţii în care a fost evitată întreruperea curentului numai datorită energiei electrice produse la centralele cu gaz. Acest aspect ne arată încă o dată că energia regenerabilă are nevoie de sprijinul fiabil pe care îl poate oferi gazul. Aşadar, interesul partenerilor noştri europeni pentru aprovizionarea stabilă cu gaz rusesc este în creştere.“
O analiză realizată de S&P Global Platts arată că Rusia va rămâne furnizorul dominant de gaze la nivel european până în 2040, ponderea gazului cumpărat de la Gazprom urmând să crească de la 30% în prezent la 40% pe fondul tranziţiei energetice şi al scăderii producţiei europene de gaz.
De asemenea, este de aşteptat ca livrările de gaz natural lichefiat să crească în perioada următoare. Astfel, în ciuda efortuilor de diversificare la nivelul UE, gazul rusesc rămâne cea mai bună sursă în contextul costurilor reduse şi a contractelor pe termen lung, mai scriu analiştii de la S&P Global Platts.
Gaz pentru hidrogen, vedeta tranziţei energetice
Hidrogenul, o altă vedetă a tranziţiei energetice, este şi el legat de gazul natural, şi acest subiect fiind în atenţia Gazprom.
„De asemenea, purtăm discuţii intense cu privire la anumite produse de perspectivă, care ar putea rămâne competitive pe termen lung, având în vedere angajamentul UE de a atinge zero emisii – ne referim aici, de exemplu, la hidrogenul produs din gaze naturale.“
Mai departe, Gazprom spune că în ciuda entuziasmului de la nivelul declaraţiilor, ritmul tranziţiei energetice depinde exclusiv de viabilitatea economică a soluţiilor alternative.
„Credem că ritmul tranziţiei energetice, în pofida oricăror declaraţii politice, va fi determinat în primul rând de oportunităţile reale, viabile din punct de vedere economic, care vizează transformarea sectorului energetic şi a altor sectoare ale economiei.“
Preţul va continua să crească
De la începutul anului, preţul gazului este într-o creştere substanţială. Astfel, dacă în primele zile din ianuarie tranzacţiile de la bursa din Viena se încheiau la 17 euro pe MWh, preţul a ajuns acum la 30 de euro.
„A oferi o prognoză concretă pentru preţul gazelor, mai ales pe termen scurt, este la fel de neonest cu a prezice cu exactitate vremea de afară. Cu toate acestea, anumiţi factori care determină creşterea preţurilor la gaze pot fi identificaţi cu certitudine“, spune Gazprom.
Potrivit reprezentanţilor companiei, iarna lungă şi primăvara neobişnuit de rece de anul acesta reprezintă un factor.
„Retragerile din facilităţile UGS (underground gas storage - depozitele subterane de gaze) din Europa au continuat pentru o perioadă neobişnuit de lungă. Drept urmare, la nivelul lunii mai, aceste facilităţi erau pline doar în proporţie de o treime. Necesitatea alimentării facilităţilor de înmagazinare subterană va sprijini cererea şi preţurile de gaz în lunile următoare.“
În acelaşi timp, fluxul de GNL (gaz natural lichefiat) către Europa a scăzut, continuă Gazprom.
“Majoritatea încărcăturilor GNL merg în prezent către Asia, unde cumpărătorii oferă preţuri mai mari decât cele de pe piaţa europeană, achiziţionând în mod intens GNL pentru a satisface consumul actual.“
Problema pentru consumatorii de gaze este că nici în viitor nu se creează condiţii pentru o eventuală ieftinire.
“Combinaţia dintre cererea ridicată şi oferta limitată în cazul Europei a condus la situaţia în care preţurile spot la gaz la hub-urile europene au atins maximul pe mai mulţi ani, ceea ce este deosebit de neobişnuit pentru perioada de vară. Este greu de spus cât de departe va ajunge acest «raliu al preţurilor». În orice caz, nu ne aşteptăm la repetarea vreunui record la preţuri scăzute, aşa cum am avut vara trecută.“
