Numărul de plecări ai directorilor generali (CEO) a atins un nivel record al ultimilor 15 ani din cei 19 ani analizaţi, principalele cauze fiind succesiunea planificată, dar şi înlocuirile forţate sau provocate de fuziuni şi achiziţii, arată studiul CEO Succes, publicat de PwC.
Aproape 17,5% dintre directorii executivi (CEOs) ai celor mai mari 2.500 de companii listate la nivel global au părăsit, anul trecut, poziţiile pe care le deţineau. Peste două treimi din înlocuiri au venit ca urmare a unor planuri de succesiune, iar concedierile au reprezentat 20%. Pentru prima dată în istoria studiului, motivele de etică au reprezentat o cauză mai frecventă a plecărilor forţate decât performanţele financiare.
Totodată, raportul a remarcat că puterea şi implicarea investitorilor a fost un factor important în decizia de schimbare a directorilor executivi. Astfel, dacă în 2000, un CEO rămânea în funcţie în medie o perioadă de cel puţin opt ani, în ultimul deceniu, mandatul s-a redus în medie la circa cinci ani.
”Majoritatea directorilor executivi cu o activitate îndelungată pleacă în urma unei succesiuni planificate şi asigură o tranziţie lină, fără probleme. Totuşi, înlocuirea unui CEO este un proces cu multe provocări şi necunoscute, indiferent din ce motive are loc. Acţionarii sunt nerăbdători şi vor rezultate imediate. De aceea, presiunea pe succesori creşte exponenţial, mai ales atunci când acestia vin după executivi cu mandate de peste un deceniu, fondatori ai companiei sau vizionari care şi-au transformat organizaţiile”, spune Ionuţ Simion, Country Managing Partner al PwC România.
Portretul unui CEO longeviv are, potrivit studiului, urmăroarele caracteristici: vârsta medie 53 de ani, experienţă în companii listate, precum şi experienţă internaţională, deţine un MBA şi a fost promovat din compania pe care o conduce.
“Analizând rezultatele studiului, observăm că directorii generali longevivi sunt mai performanţi, sunt mai puţin susceptibili de a fi forţaţi să plece şi aduc beneficii mai mari acţionarilor decât cei cu mandate scurte. Totodată, directorii executivi promovaţi din interiorul companiilor au rezultate mai bune decât cei recrutaţi din afară”, arată Ionuţ Simion.
Industriile cu cea mai mare rată de înlocuire a directorilor generali sunt: comunicaţiile (24,5%), bunurile de larg consum (22,3%) şi energia (19,7%). Serviciile de sănătate au înregistrat cea mai mică rată de înlocuire, de 11,6%. De asemenea,19% dintre toţi directorii executivi rămân în funcţie cel puţin un deceniu.
Directorii generali din America de Nord au şanse mai mari să aibă mandate pe termen lung (30%), urmaţi de cei din Europa de Vest (19%), Japonia şi ţările BRI - Brazilia, Rusia şi India – (7%).
