"E ceva acolo. Dacă era doar unul singur care se avânta în această zonă de mari adâncimi, mai ziceam, dar deja sunt multe companii, aşă că semnalul este unul pozitiv", spune Mihai Ionescu, conferenţiar doctor inginer în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze dinPloieşti.
Ionescu, la fel ca specialiştii din ANRM sau din institutele de cercetare, evită însă în a se lansa în estimări privind potenţialul de hidrocarburi la mari adâncimi al Mării Negre, spunând că nicio cercetare nu a mers până acum atât de departe.
Datele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale arată că România a fost primaţarădin lume unde s-a produs petrol, în anul 1857, şi tot în România a fost înregistrată prima producţie de gaze naturale la nivel global.
În 1976 se înregistra un vârf al producţiei de petrol de 14,6 milioane de tone şi zece ani mai târziu producţia de gaze ajungea la 36,2 miliarde de metri cubi.Producţia din acele timpuri asigura de două ori necesarul de consum al zilelor noastre în ceea ce priveşte produsele petroliere şi de gaze naturale.
Acum însă lucrurile stau complet diferit, datele ANRM arătând că România mai are gaze naturale doar pentru zece ani de zile, luând în calcul rezervele sigure, iar petrolul îi mai ajunge circa 15 ani.
Dacă producţia de petrol a ajuns azi la numai 4 milioane de tone, aici fiind înregistrată cea mai puternică dependenţă de importuri, la gaze lucrurile stau mai bine, Petrom şi Romgaz asigurând circa 70-80% din necesarul de consum.
După 150 de ani în care teritoriul României a fost răscolit în lung şi în lat de căutătorii de hidrocarburi, în adâncurile Mării Negre pare a fi îngropată speranţa creşterii producţiei de hidrocarburi.
Marea Neagră deja a dovedit că ascunde comori
"Tendinţa în domeniul explorărilor de hidrocarburi este de a căuta la trepte de adâncime mult mai mari faţă de ceea ce s-a făcut până acum, de peste 3.000 de metri. Dacă până acum cercetările marine se făceau la 100-200 de metri, acolo unde se putea monta o platformă de extracţie, acum se merge cu vapoare, lucru care din punct de vedere tehnic nu era posibil până acum. Sunt zone noi, dar Marea Neagră a dovedit că are resurse. Ceea ce se face acum este să se meargă mai departe", spune Gheorghe Oaie, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină GeoEco Mar.
Oaie spune că acum este imposibil de făcut o estimare privind resursele care se pot ascunde în Marea Neagră, cercetările Institutului ajungând abia la adâncimi de 30 de metri.
Cert este că Petrom, singurul producător de petrol şi gaze din România deja scoate 17% din întreaga producţie din Marea Neagră, compania având în concesiune două perimetre, Istria şi Neptun, dar producţia nu vine de la mari adâncimi, zonă în care compania română a decis să se aventureze alături de gigantul petrolier american ExxonMobil.
Primii sosiţi
De altfel, Petrom şi ExxonMobil au fost şi primele companii care au decis să facă acest pas.
Astfel, la finalul anului 2008 cele două companii semnează un parteneriat prin care decid să-şi împartă în mod egal costurile şi beneficiile rezultate din explorarea perimetrului Neptun de 9.900 de kilometri pătraţi din Marea Neagră.
În vara anului 2009 cele două companii aduc în Marea Neagră un vapor special cu o valoare de 160 de milioane de dolari pentru realizarea lucrărilor de seismică 3D pe o treime din suprafaţa perimetrului Neptun.
În linii mari, prin aceste operaţiuni s-a realizat o radiografie tridimensională a straturilor geologice. Pe această radiografie, posibilele rezerve de hidrocarburi apar ca nişte cocoaşe, ca "nişte pahare întoarse", care nu de fiecare dată sunt pline.
Pentru a vedea dacă aceste pungi sunt pline sau nu de hidrocarburi, cele două companii au decis trecerea la o nouă etapă, cea a forării primei sonde de explorare la mari adâncimi făcută vreodată în România.
Recent, reprezentanţii ExxonMobil au declarat că lucrările vor fi realizate de un vapor de un miliard de dolari, Deepwater Champion, sonda urmând să fie realizată în următoarele câteva luni.
Fiecare zi în care acest vapor va lucra în Marea Neagră va costa un milion de dolari, iar de obicei pentru realizarea unei sonde sunt necesare circa 100 de zile.
Problema este că de cele mai multe ori nu este necesară doar o singură sondă, aşa că specialiştii din piaţă au estimat efortul financiar al Petrom şi Exxon, doar în faza de exploare, la circa 0,5 - 1 miliard de euro.
Dacă lucrurile vor avea succes, deşi şansele sunt mai mici de 30%, dezvoltarea întregului zăcământ ar putea costa între 3 şi 10 miliarde de dolari, potrivit esti mărilor lansate de reprezentanţii ExxonMobil.
Grijă la redevenţe
"De obicei, trebuie să scoţi dublu faţă de cât investeşti. România poate câştiga în cazul unui eventual succes în Marea Neagră, dar trebuie să avem grijă cum negociem. Este vorba de redevenţele pe care le vom percepe, care dacă vor fi menţinute tot la nivelul actual, vor duce la câştiguri mici. Chiar şi aşa, de bine de rău, aceste companii vor angaja forţă de muncă locală, iar producţia pe care o scot ar putea crea o concurenţă la gazele ruseşti pe care le importăm, aşa că poate ar mai scădea şi preţul", spune Mihai Ionescu.
În momentul în care statul român a decis să vândă Petrom, în 2004, prin contractul de privatizare redevenţele plătite de companie au fost stabilite până în 2014 la un nivel cuprins între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei brute extrase, această valoare luând în calcul şi preţul internaţional al petrolului.
În ciuda disputelor care au urmat după privatizarea Petrom, în care de multe ori s-a spus că acest nivel este foarte mic, compania a spus că menţinerea aceluiaşi nivel al redevenţelor şi după anul 2014 ar însemna continuarea producţiei de hidrocarburi pe plan local până în anul 2040, altfel existând riscul reducerii cantităţilor extrase din cauza investiţiilor foarte mari pe acest segment.
Totodată, presiunile făcute de Petrom pentru menţinerea aceluiaşi nivel al redevenţelor s-au intensificat în ultima perioadă tocmai datorită investiţiilor care sunt în curs de realizare în Marea Neagră.
Hidraţii, o altă comoară din Marea Neagră
"Sunt mai multe lucruri care explică acest apetit pentru investiţii. Pe de o parte, este preţul petrolului, iar pe de altă parte vedem creşterea acestui interes după ce România a primit decizia favorabilă a Curţii de la Haga privind platoul continental. În plus, mai este un lucru. Fundul Mării Negre are un potenţial enorm de gaz hidraţi. Ei când fac lucrările de explorare văd tot ce este acolo şi dacă există acest tip de combustibil, cu siguranţă îl vor exploata", a conchis reprezentantul Universităţii de Petrol şi Gaze dinPloieşti.
La începutul anului 2009 România a avut câştig de cauză la Haga în procesul cu Ucraina de delimitare a platoului continental al Mării Negre, după ce Curtea Internaţională de Justiţie i-a acordat 80% din suprafaţa aflată în litigiu, adică 9.700 de kilometri pătraţi.
Aceasta este o zonă de mare adâncime, la momentul respectiv estimările privind potenţialul de rezerve indicând existenţa a circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze şi 12 milioane de tone de petrol.
"Explorările care se desfăşoară acum nu vizează perimetrul câştigat de România la Haga, dar este o zonă de dezvoltare în viitor", spune Dorin Cojocaru, director general în cadrul ANRM.
Apa îngheţată, plină cu gaze
În ceea ce priveşte potenţialul de hidraţi de pe fundul Mării Negre, potrivit GeoEcoMar potenţialul este enorm. Aceşti hidraţi sunt nişte gaze îngropate în sedimentele de pe fundul mării.
La adâncimile unde se găseşte această resursă se formează ceea ce se numeşte apă îngheţată, iar în moleculele acestei structuri este stocat gaz. Când această gheaţă este scoasă din condiţiile de temperatură şi presiune, ea se topeşte şi eliberează gazul.
În afară de Petrom şi ExxonMobil, Lukoil este a doua companie de talie mare care se avântă în adâncurile Mării Negre, ruşii având dreptul de a realiza operaţiuni de explorare pe două perimetre cu o suprafaţă totală de 2.000 de kilometri pătraţi.
Recent, reprezentanţii companiei au declarat că bugetul pentru faza de explorare se ridică până la 400 de milioane de dolari, iar în cazul în care operaţiunile vor avea succes, investiţiile pot ajunge la suma de 1,5 miliarde de dolari.
Britanicii de la Melrose Resources, care au câştigat dreptul de a explora pe două perimetre din Marea Neagră alături de firma Petromar Resources, spun că au programate investiţii de 130 de milioane de dolari, lucrările urmând să debuteze tot cu realizarea studiilor de seismică 3D.
Totodată, săptămâna trecută reprezentanţii consorţiului format din companiile Sterling Resources, PetroVentures şi Gas Plus au declarat că vor investi între 500 de milioane de dolari şi un miliard de dolari în explorarea de hidrocarburi în Marea Neagră.
Investiţiile se vor concentra în zonele Ana şi Doina care fac parte din perimetrele Pelican şi Midia concesionate de statul român.
Astfel, numai în faza de explorare a perimetrelor din Marea Neagră sumele anunţate până acum de companii sau estimate de specialiştii din piaţă ajung la circa 2,5 miliarde de dolari, ele putând să crească de cel puţin două ori în momentul în care companiile vor descoperi zăcăminte de petrol şi gaze la mari adâncimi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
