♦ Pentru a porni un hotel, pe lângă banii necesari, este nevoie de obţinerea a 14 avize şi certificate ♦ Pentru a primi clasificare de la Ministerul Turismului ca să închiriezi propriul apartament în regim hotelier, trebuie să îţi convingi vecinii să îşi dea acordul pentru această activitate.
De la creşterea semnificativă a numărului de apartamente listate pe platformele online, hotelierii au semnalat o concurenţă neloială făcută de aceste camere şi apartamente, care nu doar că nu plătesc taxe şi impozite, dar nici nu au un nivel de costuri asemănător cu al marilor hoteluri. Cu toate acestea, apartamentele cer, în unele cazuri, acelaşi preţ pentru o noapte de cazare ca la un hotel de trei sau patru stele.
Orice proprietar de apartament îşi poate lista proprietatea pe Airbnb, fără să fie nevoit să primească niciun aviz sau să plătească vreo taxă. Dacă vor însă să activeze în legalitate, există o lege destinată acestor apartamente. Astfel, persoanele fizice îşi pot clasifica apartamentul cu doar câteva acte, anume actul de proprietate, o cerere standardizată, copia actului de identitate şi acordul asociaţiei de proprietati şi acordul proprietarilor cu care persoana fizică are pereţi comuni. Mai mult, singura contribuţie pe care aceşti proprietari o plătesc la stat este 10% din veniturile obţinute din activitatea de închiriere pe un an. Statul însă nu a impus nicio formă de control asupra acestor apartamente, ci se bazează pe spiritul civic al cetăţenilor care vor sesiza ANAF.
Fenomenul Airbnb a luat amploare în ultimii ani, în alte ţări ieşind deja de sub control, motiv pentru care autorităţile au fost nevoite să impună restricţii pentru limitarea acestui fenomen.
Pe site-ul Ministerului Turismului, într-un document Excel cu lista tuturor unităţilor de cazare clasificate, apar 13.000 de apartamente şi camere clasificate, ale căror proprietari sunt atât persoane fizice, care nu au o societate prin care controlează această activitate, cât şi persoane juridice. Dintre cele 13.000 de apartamente, nici măcar jumătate nu raportează numărul de turişti, iar Ministerul Turismului nu ştie exact câţi turişti primesc aceste apartamente.
„În România, acest segment înregistrează între 22-30% din piaţa serviciilor de cazare în scop turistic, variind în funcţie de regiune şi perioadă, conform raportărilor Eurostat, care consolidează situaţiile primite de la platformele online de rezervări (Booking, AirBnb, Tripadvisors, Expedia). La nivel european, aproximativ 70% dintre furnizorii care folosesc anumite platforme de rezervări online nu sunt înregistraţi în scopuri de TVA“, spune pentru ZF Simona Constantinescu, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România.
Toate hotelurile din România au afaceri anuale de 1,4 mld. euro, în timp ce cazările de tip Airbnb locale sunt estimate la 180 mil. euro cel puţin, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor AirDNA, o platformă care analizează date cu privire la activitatea Airbnb folosindu-se de diferite instrumente tehnologice.
Ce efecte poate avea fenomenul Airbnb?
În lipsa taxelor, apartamentele pot oferi un preţ mai bun de închiriere decât hotelurile pentru a atrage turiştii. Totuşi, creşterea necontrolată a acestui segment poate produce dezechilibre pe piaţa imobiliară, aşa cum se întâmplă deja în Budapesta, Barcelona, Amsterdam şi Paris, unde locuitorii nu mai găsesc chirii pe termen lung la preţuri pe care să şi le permită pentru că majoritatea apartamentelor sunt oferite în regim hotelier.
„Acest fenomen poate avea o influenţă şi asupra pieţei muncii, utilizare personal fără forme legale, şi, inclusiv, prin influenţarea investiţiilor în hoteluri şi repoziţionarea investitorilor către clădiri de apartamente gestionate prin autorizare şi închiriere «la bucată», fără asigurarea unor condiţii optime de siguranţă“, mai spune Simona Constantinescu.
Ce taxe plătesc hotelierii?
Pentru a deschide un hotel este nevoie de circa 14 avize şi certificate, de o sumă importantă de bani care se ridică chiar şi la zeci de milioane de euro, plus investiţiile anuale care trebuie realizate pentru a păstra un nivel de calitate. Acestora li se adaugă costurile operationale, cu forţa de muncă, curăţenia, alimentaţia publică şi ce facilităţi mai oferă hotelul respectiv. Pe lângă acestea, există diverse controale periodice pe care hotelierii le primesc de la instituţiile statului pentru a se asigura că proprietarii respectă legile în vigoare.
Din calculele FIHR, hotelierii plătesc circa 30% taxe şi impozite din veniturile totale încasate.
„Diferenţele legislative sunt semnificative în ceea ce priveşte condiţiile de intrare pe piaţă, operare şi control, care reglementează activităţile de cazare în regim hotelier versus cele în sistem de închiriere pe termen scurt (short term rental prin platforme online). Aceste diferenţe generează o concurenţă neloială. Există diferenţe inclusiv prin lipsa de standarde de siguranţă; de exemplu, avizul ISU/mediu lipseşte din documentaţia spaţiilor de cazare deţinute de persoane fizice şi oferite spre închiriere în regim hotelier“, explică Simona Constantinescu.
Recuperarea investiţiilor
Recuperarea investiţiei într-un hotel depinde de dimensiunea şi nivelul investiţiei de obiectivele investitorului, de sezonalitate şi costuri de operare. Totuşi, în mod normal, recuperarea unei astfel de investiţii se poate face în circa zece ani. În cazul unui apartament, lucrurile stau diferit. Un proprietar poate să îşi închirieze propriul apartament în regim hotelier, astfel că investiţia în apartament poate să nu fi fost făcută iniţial cu acest scop. Sunt însă mulţi investitori ascunşi în acest domeniu, care cumpără câteva apartamente şi le închiriază în regim hotelier, acolo fiind vorba de un business în adevăratul sens al cuvântului, dar care operează la negru.
De ce au nevoie un hotel şi un apartament listat pe Airbnb pentru a funcţiona legal?
► Airbnb:
Actul de proprietate
Actul de identitate
Cerere standardizată
Acordul asociaţiei de proprietari şi a proprietarilor cu care are un perete comun
Plata impozitului pe venit de 10%
Costuri cu curăţenia
► Hotel:
14 avize şi certificate, precum şi obligaţia de a avea personal calificat, gama diversificată de servicii suplimentare, autorizaţii, avize sanitar veterinar, securitate la incendiu, mediu, protecţia muncii, GDPR, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, avize de funcţionare anuale de la UAT, avize de la Ministerul Culturii adiţionale la autorizaţia de construcţie, în cazul monumentelor istorice sau aflate în zone protejate
Plata TVA-ului de 9%
Plata taxei de promovare/city tax/salvare/ salvamont (în medie, 2%)
Plata impozitelor şi contribuţiilor salariale în procent de până la 57% din salariile brute (plus costuri cu training, uniforme, cazare)
Plata impozitului pe clădiri
Plata impozitului pe profit
Plata altor altor taxe
Costurile operaţionale
