Companii

În timp ce rafinăriile sunt închise, România a ajuns să dea 1,2 miliarde de euro pe an pentru benzină de peste graniţe

În timp ce rafinăriile sunt închise, România a ajuns să dea 1,2 miliarde de euro pe an pentru benzină de peste graniţe

La începutul anului trecut Petrom a luat decizia închiderii permanente a rafinăriei Arpechim

Autor: Roxana Petrescu

06.09.2012, 00:08 3814

În acest timp, rafinăriile locale au fost închise una după alta, din zece unităţi de rafinare doar trei mai funcţionează azi. Cea mai mare escaladare a importurilor a avut loc începând cu 2010, an din care Arpechim, una dintre rafinăriile controlate de Petrom, a fost trasă pe linie moartă. Între timp, un român a ajuns să plătească pe un litru de motorină mai mult decât un luxemburghez, deşi câştigul său net este de opt ori mai mic. Acesta nu este însă singurul motiv prin care se explică ascensiunea importurilor de benzină şi motorină pentru că în ciuda închiderii Arpechim în România încă se produc suficienţi carburanţi pentru a acoperi cererea locală.

Rafinarea, o industrie pe cale de dispariţie

Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că dacă în 2007 România importa uleiuri din petrol sau uleiuri din minerale bituminoase, categorie în care sunt incluse benzina şi motorina, în valoare de 460 de milioane de euro, anul trecut valoarea acestor importuri a ajuns la 1,2 miliarde de euro. În acelaşi interval, cantităţile de carburanţi importate au evoluat de la 0,7 milioane de tone la 1,53 milioane de tone.
Situaţia este oarecum paradoxală pentru că deşi nu dispune de cantităţi suficiente de petrol din producţia internă pentru a-şi satisface cererea, România are unităţi de rafinare suficiente unde s-ar putea prelucra ţiţei cu mult peste nivelul actual al "setei" de carburanţi.
De exemplu, în urmă cu 20 de ani, pe piaţa locală activau zece unităţi de rafinare a petrolului: Petromidia, Petrobrazi Ploieşti, Arpechim Piteşti, Petrotel Ploieşti, Rafo Oneşti, Astra Ploieşti, Vega Ploieşti, Steaua Română Câmpina, Rafinăria Dărmăneşti şi Petrolsub Surplacu de Barcău. Din toate acestea, azi numai trei mai contează în producţia de carburanţi: Petromidia, Petrobrazi şi Petrotel Lukoil. Dacă în '88-'89 oamenii din industrie spun că pe plan local se rafinau 34 de milioane de tone, anul trecut în România s-au mai rafinat 9,5 milioane de tone de petrol.



Impactul Arpechim

Cea mai abruptă creştere a importurilor de benzină şi motorină a avut loc începând cu anul 2010 după ce Petrom, cel mai mare jucător din industria petrolieră locală, a luat decizia de a opri Arpechim, una dintre cele două unităţi de rafinare pe care le avea în portofoliu, a cărei capacitate nominală era de 3,5 milioane de tone pe an. Astfel, dacă în 2009 importurile de produse petroliere erau de circa 515,2 milioane de euro pe an, în 2010 acestea au ajuns la aproape 962 de milioane de euro. Petrom spunea anul trecut, după ce a anunţat închiderea definitivă a rafinăriei Arpechim că investiţiile de care avea nevoie rafinăria "mică, ineficientă şi fără ieşire la mare" nu se justificau, nici contextul economic european nefiind în avantajul unităţii construite în 1964. Atunci Petrom a luat decizia de a se baza numai pe Petrobrazi pentru a rafina doar petrolul pe care îl scoate din România, pentru restul cantităţilor preferând să apeleze la importuri.


Dacă se face suficient aici, de ce se importă?

Paradoxal este însă că în ciuda închiderii mai multor rafinării, cele care încă mai sunt active în România produc suficienţi carburanţi anual pentru a acoperi cererea internă. Unde se duc aceşti carburanţi şi de ce nu rămân pentru acoperirea consumului intern, importurile devenind obligatorii?
De exemplu, anul trecut s-au produs local 6,7 milioane de tone de benzină şi motorină. În acelaşi an, consumul a fost de puţin peste 6 milioane de tone de benzină şi motorină. Astfel, tot consumul de benzină şi motorină putea fi acoperit din producţia internă. Problema este că din această producţie totală, doar 4,5 milioane de tone au fost livrate în România. Astfel, au mai fost aduse din import 1,5 milioane de tone de carburanţi, după cum arată calculele ZF făcute pe baza datelor furnizate de INS. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru anul 2010 când producţia locală de benzină şi motorină a fost de 6,7 milioane de tone. Din această cantitate doar 4,3 milioane de tone au ajuns pe piaţa locală. În contextul în care consumul a fost de circa 6 milioane de tone, aproape 1,6 milioane de tone au venit din import. La fel s-a întâmplat şi în 2009.


Exportăm ca să importăm

De exemplu, grupul petrolier Rompetrol arată în raportul publicat pe anul trecut că aproape 50% din toată producţia de produse petroliere de la Petromidia a fost exportată. Astfel, deşi producţia rafinăriei a fost de 1,28 de milioane de tone de benzină şi de 1,5 milioane de tone de motorină şi kerosen, local au fost vândute numai 1,4 milioane de tone de carburanţi, restul luând calea exporturilor, deşi cerere locală exista.
"Închiderea Arpechim a avut cu siguranţă un impact în această ecuaţie a importurilor. Costurile erau prea mari acolo, iar decizia Petrom a fost de a face o rafinărie bună din două slabe. Sunt însă şi alţi factori. Rompetrol, de exemplu, chiar dacă ar vrea să vândă mai mult pe piaţa internă nu ar putea pentru că nu-i permite actuala reţea de benzinării şi portofoliul de clienţi. Practic, este limitat", explică un specialist din piaţă.
În completarea acestei explicaţii vin şi o serie de taxe care ani buni de zile au favorizat importul de produse petroliere.
De exemplu, abia anul trecut a fost eliminat centul pe litru. Acest cent pe litru era o taxă colectată pentru Fondul Special pentru Produse Petroliere care a fost creat pentru stingerea datoriilor fostei Companii Române de Petrol în valoare de aproximativ 647,3 milioane de dolari.
Taxa de 0,01 dolari/litru s-a aplicat din 1 ianuarie 2001 carburanţilor produşi şi comercializaţi în România, iar din 2005 aceasta s-a aplicat şi celor exportaţi. Practic, importul de benzină şi motorină putea fi mai puţin costisitor decât achiziţia produselor de pe piaţa internă.
"Sunt o serie întreagă de jucători care importă cantităţile cu care sunt prezenţi în România. Un alt factor care poate contribui la creşterea importurilor de produse petroliere sunt reviziile de la rafinării. În anii când au loc aceste operaţiuni se vede o creştere a importurilor", explică sursa citată.
Potrivit acesteia, chiar şi producătorii pot fi limitaţi la vânzările pe piaţa locală de propriile contracte.
"Se pot încheia contracte pe termen lung la exterior prin care astfel se extrag cantităţi semnificative din piaţa locală", mai spune acelaşi specialist din industria petrolieră.
Cei mai importanţi jucători din piaţa petrolieră locală sunt Petrom, Rompetrol, Lukoil şi MOL România.
Primii trei jucători au toţi în portofoliu unităţi de rafinare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO