♦ Anul care mai are puţin şi se încheie nu a dus lipsă de proiecte de energie verde avizate, dar unde s-a simţit un gol este partea de puneri în funcţiune ♦ Chiar şi aşa, ceea ce pare a fi o veste bună este că interesul dezvoltatorilor este mai degrabă naţional, diferit faţă de primul val verde care s-a concentrat în câteva judeţe.
Doljul a atras cea mai mare capacitate de proiecte în baza avizelor tehnice de racordare (ATR) emise de Transelectrica de la începutul anului, arată datele opratorului sistemului de transport al energiei. Astfel, judeţul are „intenţii“ de investiţii de 2.011 MW, numai în proiecte de energie solară, de la începutul anului, arată datele centralizate de ZF. Constanţa se redeschide pentru investitorii în energia verde, fiind în continuare cea mai vânată destinaţie de investitorii în eoliene. Cu 1.665 MW, din care mai bine de 1.400 MW sunt în proiecte de energie eoliană, Constanţa devine al doilea judeţ ca interes pentru regenerabile în funcţie de capacitatea proiectelor care au primit ATR de la Transelectrica de la începutul acestui an. Suceava încheie podiumul cu o capacitate de 1.283 MW cu ATR obţinute doar anul acesta de la Transelectrica. Caraş-Severin, Timiş, Bihor, Giurgiu şi Arad sunt alte judeţe care au captat atenţia dezvoltatorilor de proiecte de energie verde. În total, datele Transelectrica arată că de la începutul anului au fost emise avize pentru peste 11.000 MW în parcuri solare şi alţi peste 4.000 MW în proiecte de energie eoliană, o capacitate enormă chiar şi în comparaţie cu toată capacitatea de producţie de energie de care dispune România.
Întrebarea care se ridică este cât din această capacitate va depăşi etapa hârtiilor în contextul în care piaţa este relativ blocată de un an, mulţi investitori fiind în aşteptarea schemei de sprijin prin Contracte pentru Diferenţă (CfD). Pe 18 noiembrie, investitorii din energie verde sunt invitaţi să depună proiectele pentru a putea beneficia de schema de Contracte pentru Diferenţă, cel mai aşteptat instrument de sprijin de către regenerabili, care le va garanta preţul la energie pentru următorii 15 ani. În linii mari, astfel de contracte pentru diferenţă prevăd ca producătorului de energie să-i fie garantat un preţ minim de vânzare. Practic, investiţia devine astfel lipsită de riscuri şi apetisantă pentru bănci.