♦ Încă din 2007, când România a aderat la UE, alte ţări făcuseră investiţii masive în industria alimentară. Era deja prea târziu pentru piaţa locală.
Un mic antreprenor ce activează în zona de băcănii crede că deficitul comercial de 6 mld. euro pe alimente are o serie de explicaţii. Una dintre ele e aceea că există supracapacitate de producţie de mâncare în UE, iar România nu s-a mişcat la timp pentru a atrage investiţii în procesare, care au mers astfel către Ungaria, Cehia sau Polonia. În opinia lui Ionuţ Tomescu, administratorul unei afaceri de familie de tip băcănie, problemele datează din primii ani de capitalism, când mulţi români s-au dus înspre ferme şi agricultură de subzistenţă, cu o eficienţă extrem de scăzută.
Nici măcar odată cu aderarea la UE, eveniment ce a dat ocazia României să acceseze fonduri europene, nu s-au văzut schimbări considerabile. „În 2007 era deja timpul pierdut, alţii (ungurii, cehii, polonezii) luaseră fonduri multe inclusiv pentru procesare de alimente.“
Noi începusem să comasăm terenuri pentru mari cultivatori de cereale. Acestea reprezintă însă o materie primă, cu valoare adaugată mică. Plus că tot străinii cumpărau. Ai noştri nu prea se asociau.“
Afirmaţiile sale vin în contextul în care ZF a scris recent că România este o piaţă de consum şi nu o destinaţie de producţie pentru giganţii străini care au însă fabrici în statele din proximitate.
