Sistemul de sănătate din România are o problemă care pleacă dintr-un mod de reglementare. Gestionăm prost problema garantării sănătăţii şi ne concentrăm doar în locurile unde există cea mai mare eficienţă şi care ne şi aduce sănătate – medic şi industria ca atare, a spus Lucian Bondoc, Managing Partner, Bondoc&Asociaţii în cadrul ZF Health&Pharma Summit '24.
“Pentru următorii 2-3 ani este foarte important să înţelegem 3 paliere structurale pe care se vor desfăşura lucrurile. Palierul structural ţine de modul în care autorităţile decid în prezent să gestioneze o problemă veche. În Constituţie se specifică faptul că sănătatea este garantată. Sună foarte bine acest lucru, dar când vine partea concretă, înseamnă ca în esenţă să dai oricui, oricât are nevoie din punct de vedere medical, lucru care nu se întâmplă în nicio ţară. În mod normal, ca să faci lucru acesta, ar înseamna să măreşti alocarea din PIB către sănătate. Alt mod în care poţi s-o faci este să măreşti taxele şi impozitele, lucru care nu este popular politic. Un alt mod este să lărgeşti baza de contribuabili”.
Alte declaraţii:
♦ Cum face statul să ţină consturile sub control când toate celelalte variante fie le refuză politic, fie nu mai merg din punct de vedere mediatic? Începe să pună presiune pe inovaţie şi pe doctori. Încearcă să întârzie un pic inovaţia pentru că este scumpă, dar nu se spune direct. Acum suntem pe cale să reluăm ciclul din urmă cu 10 ani. Între 2008-2014, au fost doar puţin peste 20 de medicamente admise dintr-un total de 120, pentru că erau scumpe.
♦ Contractele cost/volum reprezintă un mod de a pune presiune pe doctori, pentru că populaţia eligibilă este făcută din pix şi toată lumea ştie acest lucru, este în funcţie de câţi bani am, nu de câţi bolnavi sunt. Câţi bani am diponibili, atâta populaţie eligibilă este, iar dacă o depăşesc compania trebuie să plătească. Şi atunci, generez un stimulent în tot sistemul la nivel de medici şi de companii să nu mai caut pacienţi pe care ulterior ar tb să-i plătesc din buzunar.
♦ Vedem o tendinţă a statului, dar nu numai în România, de extindere a statului în economie, iar acest lucru înseamnă că laşi mai puţini bani în sectorul privat.
♦ Dacă nu ne adresăm lucrurilor structurale într-un mod constructiv şi logic venim cu cârpeli. Cred că unele lucruri ar trebui să le modificăm mai rar şi mai cu cap.
♦ Dacă nu vom vorbi pe structură, ne vom bate pe simptome încă zece ani.
