De câţiva ani, Clujul este polul investiţiilor din România.Intrarea pe piaţa locală a concernului finlandez Nokia a schimbatfaţa judeţului. Dacă nu ar fi fost criza, cel puţin zece companiicare lucrează pentru concernul finalndez de telefonie mobilă ar fifost acum prezente în Cluj, iar investiţiile ar fi sărit de 2 mld.euro în doar câţiva ani, potrivit lui Marius Nicoară, omul care aadus Nokia la Cluj pe vremea în care era preşedinte al Consiliuluijudeţean. Dar timpul nu este pierdut, iar criza va trece - oricuminvestiţiile sar de 1 mld. euro, arată el. Cum a reuşit Clujul sădevină un magnet pentru investiţii şi care este exemplul pe care îlpoate oferi judeţul şi altor zone din România care acum suferăpentru că nu au fabrici, locuri de mună şi nici venituri la buget?Care este secretul?
"Să ai un program coerent, să fii serios şi să ai un nume bun",rezumă Marius Nicoară (52 de ani).
20 de milioane de euro, facilităţi pentru Emerson şiNokia
Când, în 2004, a ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj,în judeţ era un singur parc industrial (Tetarom 1 care aparţineConsiliului - n.n.) şi acela terminat doar în proporţie de 70%.Numai că parcul nu avea clienţi.
"Vechiul consiliu judeţean credea că, dacă ai pregătit un teren,poţi să tratezi totul ca pe un business imobiliar - închirieziterenul foarte scump şi aştepţi banii. Or, nu ăsta este rolul uneiinstituţii, ci acela de a oferi facilităţi. Noi am invitat firmele,fie prin Agenţia Română de Investiţii Străine (ARIS, acumdesfiinţată - n.n.), fie prin cunoştinţele pe care le aveam, săinvestească oferindu-le facilităţi la preţuri modice, cu obligaţialor de a crea locuri de muncă. Pentru Emerson (gigantul americancare produce motoare, rivalul Ana Imep, deţinută de George Copos -n.n.) şi Nokia am cheltuit circa 20 de milioane de euro cufacilităţile. Pentru Nokia am oferit terenul aproape gratis (peste90 de hectare - n.n.) şi i-am făcut o gară chiar alături decompanie. Lui Emerson care venise înainte de Nokia nu i-am datterenul gratis, ci la un preţ modest", îşi aminteşte MariusNicoară, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj între 2004 şi2008, actualmente senator PNL.
Cum se măreşte disparitatea dintre regiuni
Una dintre cele mai mari probleme ale României este că nureuşeşte să restrângă disparităţile dintre regiunile ţării. De anide zile regiunea Bucureşti-Ilfov rămâne cea mai bogată, cu şomajulcel mai mic.
Regiunea Moldovei (Nord-Est, care cuprinde judeţele Bacău,Botoşani, Iaşi, Vaslui, Neamţ şi Suceava) rămâne, în continuare,cea mai săracă, potrivit statisticilor.
De pildă, regiunea Bucureşti-Ilfov a avut în 2008, în anul sprefinalul căruia a început criza, un PIB de aproximativ 27 mld. euro,regiunea Nord-Vest din care face parte şi Clujul, un PIB de 14,7mld. euro, în vreme ce regiunea Nord-Est, din care face parteBotoşaniul, unul dintre cele mai sărace judeţe, un PIB de 13 mld.euro. Însă, la nivelul judeţelor, disparităţile se văd şi mai bine.Judeţul Cluj, de pildă, avea în 2005 un PIB de 2,6 mld. euro, faţăde 0,7 mld. euro Botoşaniul. În 2008, PIB-ul Clujului aproape sedublase la 5 mld. euro, în vreme ce cel al Botoşaniului crescuse cu60%, la 1,2 mld. euro, potrivit Institutului Naţional de Prognoză.După cum se vede, disparităţile cresc între zonele bogate şi celesărace, chiar dacă România a intrat în UE şi în ciuda faptului căregiunea Nord-Est, cea săracă, a câştigat cele mai multe proiectemajore destinate administraţiilor locale prin programul Regio (4mld. euro), imaginat chiar pentru reducerea disparităţilor dintreregiuni. De pildă, regiunea Nord-Est a semnat, până în prezent, 21de proiecte majore prin programul amintit, în vreme ce regiuneaNord-Vest doar şapte, potrivit datelor MinisteruluiDezvoltării.
Care este reţeta atragerii de investiţii şi cum a reuşitConsiliul Judeţean Cluj să aducă Nokia şi alte companii de calibruîn judeţ? Contează norocul să te fi aşezat Dumnezeu la răscruceavânturilor şi să nu te fi aruncat într-un capăt de ţară?
Discuţiile cu Nokia au început în 2007. Când s-a instalat laCluj, un an mai târziu, în comuna Jucu, avea în jur de 350 deangajaţi. Acum are aproximativ 4.000 de angajaţi în parculindustrial Tetarom 3 (Parcul Nokia, cum i se mai spune) şi este unadintre cele mai de succes companii din România - peste 1 mld. eurocifră de afaceri şi un profit de 37 mil. euro. "Nokia nu a venitaşa deodată. Mai întâi a fost Emerson. Mai târziu am aflat de lacei de la Emerson că au fost contactaţi discret de Nokia pentru avedea cum se mişcă treaba, dacă sunt mulţumiţi", spune Nicoară.
Şi ce trebuie să faci pentru a fi mulţumiţi?
"În primul rând, trebuie să le creezi infrastructura necesară.Este esenţial pentru investitor să ai un program coerent, să fiiserios şi să ai un nume bun. Eu am mers cu ei la golf, am mers lacină. I-am dus apoi la primul-ministru pentru a obţine facilităţi,sigur, în limita legii, dar facilităţi. Nu le-am cerut să seangajeze cu ceva. Însă nu golful şi cina au contat, ci planurile pecare le-am avut", spune Nicoară, o influentă personalitate localăpe vremea în care liberalul Călin Popescu-Tăriceanu era premier,acum un la fel de influent membru al PNL.
Care este drumul de la intenţie la semnarea contractului?
Nicoară îşi aminteşte: întâi trimit echipe de experţi, cavaleriauşoară, echipe complexe de arhitecţi, ingineri care vin cu o temăde casă. Apoi, dacă intri pe lista scurtă ("noi nu am intrat încompetiţie doar cu regiuni din România, ci şi cu alte ţări precumPolonia, Bulgaria sau chiar Ungaria") - vine eşalonul doi dincompanie şi abia când eşti gata să baţi palma vin şefiiconcernelor.
Cum află însă companiile de tine, de faptul că ar putea dezvoltao afacere în zonă?
"Am făcut un plan coerent de dezvoltare a infrastructurii -centurile ocolitoare, autostrada, am găsit terenuri. Apoi ammediatizat aceste planuri - ARIS le ştia - dar ne-am adresat şiambasadelor şi le-am popularizat prin revistele de specialitate. Ammers şi le-am spus: iată planurile noastre. Am făcut apoi studii depiaţă - cât de pregătiţi sunt oamenii, care este nivelul şomajului,care este profilul locuitorilor - şi
le-am oferit, pentru că, practic, acesta este unul dintreaspectele esenţiale pentru o investiţie. Iar ei au decis sărămână", spune Nicoară.
Ce ar trebui să facă o autoritate locală care până în prezent nua avut norocul celor de la Cluj? "În primul rând trebuie săidentifice un teren. Apoi să facă un program coerent de dezvoltarea zonei - drumuri, apă, canal, aeroport dacă se poate. Trebuie săaibă proiectul şi să-l mediatizeze. Dacă stă cu mâinile în sân şiaşteaptă investitori, va aştepta toată viaţa", arată Nicoară.
Potrivit acestuia, dacă nu ar fi fost criza, acum în parcurileindustriale din Cluj ar fi fost create alte 10.000 de locuri demuncă numai de către firmele care lucrează cu Nokia şi care s-ar fimutat aici, iar Nokia ar fi plătit statului 100 mil. euro impozit:"Oricum, planurile nu sunt abandonate, se va ajunge şi aici".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
