România va fi un hub de producţie pentru reconstrucţia Ucrainei şi ar putea atrage în acest sens investiţii de 1 mld. euro în viitorul apropiat, spune Monika Nachyla, partener al Abris Capital, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România.
Fondul de private equity are în portofoliu patru companii locale - Green Group (reciclare), Pehart Tec (producţie), Dentotal (stomatologie) şi GTS (IT).
„Cred că vor fi investiţii mari în România, Polonia sau Bulgaria, tocmai cu acest scop, al reconstrucţiei Ucrainei după război. România poate atrage investiţii de 1 mld. euro în viitorul apropiat.“
Doar Abris vrea să investească în România în următorii ani peste 125 de milioane de euro, adică mai bine de un sfert din totalul banilor pe care urmează să îi strângă cu ocazia ridicării unui nou fond. Suma totală ţintită e de 500 de milioane de euro. Executivul polonez recunoaşte că perioada actuală este una dificilă din punct de vedere economic şi geopolitic, iar regiunea Europei Centrale şi de Est, unde Abris investeşte, nu este în cea mai bună poziţie dată fiind proximitatea faţă de războiul din Ucraina. Totuşi, Monika Nachyla adaugă că e încrezătoare că investitorii vor reuşi să vadă de fapt câte oportunităţi oferă ţări precum Polonia sau România care, tocmai pentru că se află în proximitatea Ucrainei, vor fi folosite ca baze de producţie pentru reconstrucţia acestei ţări măcinate de război.
De unde vor veni banii pentru investiţii în România?
„Dacă ţara îşi deschide uşile pentru fondurile de investiţii, apoi vor veni şi strategicii“, adaugă ea.
Executivul crede că războiul nu se va extinde – acest eveniment fiind unul cu risc mare, dar şansă mică să se întâmple. Oportunităţile de investiţii însă au şanse mari să se materializeze.
„Noi vrem să strângem 500 mil. euro pentru noul fond, o sumă pe care o considerăm relevantă pentru investiţiile noastre. Până acum, la celelalte fonduri am reuşit să strângem banii într-un an şi sperăm să facem la fel şi de această dată.“
Totuşi, situaţia actuală e diferită de tot ce regiunea a trăit până acum. În 2008-2009, în timpul crizei financiare anterioare, ce s-a întâmplat a fost că investitorii americani au plecat la ei acasă, o ţară care avea probleme atunci. În locul lor au venit cei din Scandinavia şi din Occident.
„De data asta, contextul e altul. Investitorii percep regiunea, prin prisma proximităţii faţă de război, ca fiind una cu risc crescut, aşa că fie vor randamente mai bune, fie chiar pun pe pauză orice proiect.“
