Afirmatia admirabila de mai sus ar trebui premiata de toate asociatiile din publicitate. Este reactia unui furnizor la impunerea unui pret fix la lemnul de foc.
Sa fie foarte clar. Orice guvernare poate fixa preturile la orice serviciu sau produs, cu atat mai mult in conditii de forta majora. Ceea ce nu poate face insa nici o guvernare este sa oblige furnizorii sa vanda acel serviciu sau produs la pretul impus fara sa ofere o forma de compensare. Furnizorul va actiona ca la manual, fie se va opri din livrari (poate va intra in faliment), fie va gasi un alt produs, nereglementat, pe care il va vinde mai scump ca sa compenseze pierderea, fie va gasi un culoar de specula, fie pur si simplu, daca este suficient de mare, se va deplasa in alta piata si va vinde la pretul care ii convine.
Cel mai bun exemplu al unei piete reglementate disfunctional este piata medicamentelor generice din Uniunea Europeana. Fiecare tara reglementeaza preturile folosind algoritme sofisticate prin care impun furnizorilor sa vina la cel mai mic sau la unul dintre cele mai mici preturi. Rezultatul este vizibil la nivelul intregii uniuni,
- penurii de medicamente uzuale, cele care sunt de regula (fortate sa fie) ieftine, pentru ca medicamentul devine nerentabil si este scos din nomeclatorul furnizorului;
- cresteri paradoxale de preturi: nu sunt cresteri reale ci este inlocuit medicamentul ieftin cu o varianta mai scumpa;
- export paralel, in cuvinte simple, este luat medicamentul dintr-o tara in care pretul este mic si este revandut intr-o tara in care pretul este mare si,
- varf de gama, specula “legala”, medicamentul este adus din alta tara pacientului disperat, la preturi exorbitante.
Uitati povestile cu accesul la medicamente al pacientiilor grav bolnavi, al copiilor, al pensionarilor, etc., piata lucreaza dupa regulile de nezdruncinat, brutale in cazul de fata, ale cererii si ofertei. Intr-o parafraza a titlului de mai sus, care va afecta emotional cititorii, “Vrei un medicament de 20 de lei, du-te si fabrica-ti-l singur!”.
Asa va fi si intr-o piata reglementata a surselor de energie, fie ele lemn, gaz, carbune, petrol, apa, vant, soare, hidrogen, etc., conventionale sau nu, decarbonificate sau nu, suprasubventionate sau nu. Furnizorii de energie au aceleasi variante precum furnizorii de medicamente,
- nu vor mai livra daca vor fi obligati sa vina cu un pret neverosimil, generand penurie severa,
- se vor duce in alta parte sa vanda mai scump, nimeni nu-i poate opri;
- vor inlocui forme de energie cu pret reglementat cu unele nereglementate;
- vor recurge la sisteme “legale”de specula, vor vinde la un pret mai mare de comun acord cu clientul, care nu are incotro.
Stiti ce fac autoritile din Romania cand dispare din piata un medicament care devine nerentabil din cauza pretului impus? Aduc pe nevoi speciale, de la un alt furnizor, un medicament similar, insa la un pret mult mai mare. Ridicol, nu? Vrei sa platesti mai putin si ajungi sa platesti mai mult.
Asa se va ajunge si in cazul energiei, daca se trece la preturi reglementate. Vom sfarsi prin a aduce energie la cele mai mari preturi.
Problema are radacini mai adanci. UE considera a fi simple “marfuri” o serie de servicii si produse absolut vitale – inclusiv medicamentele si energia - lasand sa functioneze “libera circulatie a marfurilor in spatiul comunitar”, desi acestea au preturi impuse la niveluri diferite in multe tari. Iar asta nu poate duce decat la efecte perverse.
