Ieri în jurul orei 15:00, niciuna din cele 1.500 de turbine eoliene din România nu funcţiona, aportul acestei surse la producţia de energie fiind negativ în contextul în care chiar şi dacă stau turbinele au un consum propriu.
Cea mai puternică sursă de energie a României era reprezentată ieri la aceeaşi oră de termocentralele pe cărbuni şi cele pe gaze, cele mai scumpe forme de producţie, în contextul în care Hidroelectrica deja intră în rezervele din lacurile de acumulare după o perioadă foarte secetoasă. Toate aceste semnale indică faptul că o creştere a facturilor la energie este inevitabilă.
Susţinătorii energiei verzi, formă de energie subvenţionată de toţi consumatorii, şi-ar fi temperat uşor entuziasmul în contextul în care ieri fotovoltaicele, eolienele sau biomasa aveau un aport neglijabil în producţia de energie electrică.
Mai mult, centralele eoliene chiar consumau energie din sistem, paradoxal chiar de la termocentralele pe cărbuni, în contextul în care turbinele au un consum tehnologic constant.
În acest context, cărbunii, forma de energie cel mai des criticată pentru impactul său asupra mediului, asigura o treime din producţia de energie din România, având cea mai mare pondere în asigurarea necesarului energetic local.
