Piaţa de M&A este extrem de relevantă pentru că arată interesul unor investitori pentru o ţară, o economie, o piaţă. O tranzacţie de M&A poate schimba un întreg ecosistem local, pentru că un investitor vine cu bani, know-how, pieţe de desfacere şi relaţii

♦ Piaţa de M&A este destul de complexă şi nu aparţine doar investitorilor străini, ci şi companiilor locale, fie că sunt private, fie că sunt de stat ♦ Răzvan Butucaru, Forvis Mazars: Dacă nu ar fi fost acest fenomen al globali­zării, al deschiderii pieţelor, al intrării de investitori străini noi, nu am fi fost astăzi aici, România nu ar fi ajuns să aibă această evoluţie economică. Să nu uităm de unde am pornit şi unde am ajuns.

Unul dintre cei mai impor­tanţi indicatori la care se uită investitorii străini, cei care au pe mână zeci şi sute de miliarde de euro/dolari, referitor la o ţară, cât de puternică este economic, cât de mare şi cât de deschisă, ţine de piaţa de M&A, adică de piaţa de fuziuni şi achiziţii, câte tranzacţii se fac într-un an, care este valoarea cumulată a acestora şi, nu în ultimul rând, care este ponderea pieţei de M&A în PIB. Cu cât este mai mare ponderea, cu atât gradul de deschidere către lume este mai mare.

De partea cealaltă, în România, acest indicator nu prea este urmărit, folosit, fiind considerat mult prea specializat şi mult prea puţin relevant.

Cu ce schimbă evoluţia unei economii o tranzacţie de M&A, mai ales când, în continuuare, percepţia este că dacă vinzi o companie, în special de stat, vinzi ţara?

„Piaţa de M&A este relevantă pentru că arată în primul rând interesul inves­tito­rilor pentru o ţară, pentru o economie, pentru o piaţă. Şi aici nu vorbim numai despre inves­titorii străini, ci şi de cei locali. Când cineva alege să investească într-o ţară se uită la toate lucrurile legate de zona politică, economică, socială şi de business şi mai ales se uită la perspectivele de creştere econo­mică ale acelei ţări. Investitorii care cumpără o companie vin în primul rând cu bani, cu know-how şi cu încrederea şi pla­nu­rile de a face compania respectivă mai mare. Iar asta poate să însemne noi locuri de muncă, dezvoltarea unor noi compe­ten­ţe, creşterea productivităţii şi dezvoltarea în­tregului ecosistem“, spune Răzvan Butu­caru, partener şi şeful echipei de financial services & advisory în cadrul companiei globale de consultanţă fiscală Forvis Mazars, într-o discuţie avută cu ZF.

La discuţie au mai participat Aurel Bernat, director executiv instituţii finan­ciare şi relaţia cu investitorii la Banca Transil­vania, Mihai Precup, consilier al premierului Ciolacu şi Bianca Vlad, tax partner în cadrul Forvis Mazars.

Conform raportului Forvis Mazars, M&A CEE (Central and Eastern Europe) pentru 2024, România a fost pe locul 3 în CEE, după Polonia şi Austria, ca număr de tranzacţii -138 şi pe locul 5 ca valoare, cu 2,3 miliarde euro, în scădere cu 41% faţă de 2023, când piaţa româ­neas­că de M&A a fost de 4 miliarde de euro.

Cea mai mare tran­zacţie a anului trecut pen­tru România a fost achi­ziţia Evryo România (fosta CEZ Regenerabile) de la fondul Macquarie Asset Management de că­tre grecii de la PPC pentru 700 milioane de euro. Cu această tranzacţie, Româ­nia a fost pe locul 6 în top 10 CEE, primul loc fiind adjudecat de o tranzacţie din Ungaria, în care aero­portul din Budapesta a fost achiziţionat de Banca de Dezvoltare a Ungariei pentru 4 miliarde de euro.

Răzvan Butucaru spune că aceste tranzacţii incluse în raport sunt tranzacţiile făcute publice, dar în realitate piaţa este mai mare, pentru că, cel puţin în România, sunt mai multe tranzacţii care au rămas confidenţiale.

„Şi noi am participat la acest gen de tranzacţii, ştim de ele, dar părţile au decis să nu le facă pu­blice“, a menţionat el.

Evoluţia pieţei de M&A este relevantă, pentru că pe această piaţă se reflectă ten­din­ţele din piaţă, interesul investitorilor pentru o anumită economie, pentru o anumită ţară, spune Răzvan Butucaru.

Piaţa de M&A este destul de complexă şi nu aparţine doar investitorilor străini, ci şi companiilor locale, fie că sunt private, fie că sunt de stat. În ultimii ani s-au văzut mai mulţi paşi realizaţi de companiile antreprenoriale locale, care fie au cumpărat alte firme în România – de exemplu, Altex a cumpărat Porsche Bank România şi magazinele de bricolaj Brico Dépôt, fie au cumpărat alte companii şi alte active în afară – de exemplu, AROBS Cluj, Teraplast Bistriţa, Grupul Dedeman sau Grupul Digi, care a ieşit forţat din Ungaria şi a decis să se extindă în Spania.

Totuşi, companiile antreprenoriale ro­mâ­neşti sunt în urma companiilor din Polo­nia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria în intrarea pe pieţe externe printr-o achiziţie.

Deşi şi-a dublat PIB-ul în ultimul deceniu, România a înregistrat o scădere a investiţiilor străine directe.

Mai avem nevoie de investitori străini?

„Da, mai avem nevoie pentru că nu ştiu dacă putem să-i înlocuim atât de uşor, mai avem nevoie de bani, mai avem nevoie de knowledge, mai avem nevoie să fim în fluxurile economice globale“, spune Aurel Bernat de la Banca Transilvania.

Noi, în primul rând, trebuie să-i ţinem în ţară pe investitorii străini care au venit. Tre­buie să fim realişti: România nu este o piaţă strategică, iar investi­torii de calibru pot să plece oricând, spune Răzvan Butucaru.

În ultimii ani au plecat mai mulţi inves­titori mari, cum ar fi gigantul ame­rican Exxon Mobil, care a vîndut afacerea de gaze din Marea Neagră către Romgaz, gru­pul italian ENEL care a vândut ope­raţiu­nile din România că­tre PPC Grecia sau gigan­tul german E. ON, care vrea să-şi vândă afacerea de furnizare de energie şi gaze către o companie ungară de stat.

Răzvan Butucaru men­­ţionează că inves­ti­torii americani şi-au redus prezenţa pe piaţa de fu­ziuni şi achiziţii din Europa Centrală şi de Est, fiind în­locuiţi de brita­nici, inclusiv în România, de polonezi, de maghiari etc.

„Sigur, politica MAGA – Make America Great Again – nu se va reflecta în România“, menţionează Aurel Bernat.

Piaţa românească este extrem de pola­rizată, fiind formată din companii mari de stat (Hidroelectrica este cea mai valoroasă companie din România, cu peste 11 miliarde de euro capitalizare bursieră), Romgaz, multinaţionale mari în frunte cu Petrom şi mai multe grupuri româneşti - Dedeman, Altex, Fildas. Dar cele mai multe companii – 899.000 din 900.000 - sunt firme mici şi foarte mici şi mijlocii.

„Aş vrea să văd mai mult interes, mai mult curaj din partea companiilor româ­neşti, în special a celor de stat, care au bani şi nu sunt atât de îndatorate, în a fi mai prezente pe piaţa de M&A şi în România şi în afară, în special pe pieţele din regiune. Fiecare com­panie de stat ar trebui să aibă departament de M&A pentru a găsi orice fel de oportunitate de extindere“, spune Mihai Precup, consi­lierul premierului Ciolacu.

Cât poţi să mai creşti în România?

„La un moment dat, dacă vrei să creşti trebuie să ieşi în afară“.

Problema este că pe piaţa de M&A la un moment dat, cel mai mult contează accesul la finanţare, în special la piaţa de capital, iar România nu este atât de dezvoltată din acest punct de vedere.

Companiile româneşti se bazează pe credit bancar şi credit furnizor, care reprezintă capital de lucru şi poate capital de investiţii. Pentru capital de achiziţii trebuie o anumită specializare, iar aici România nu stă aşa de bine.

„Pentru că americanii se bazează mai mult pe piaţa de capital decât pe piaţa bancară reuşesc să iasă mult mai repede din crize faţă de europeni şi atunci reuşesc să aibă o creştere economică şi o expansiune în lume mult mai puternică“, a menţionat Aurel Bernat.

Totuşi, şi în România au existat cazuri de M&A extrem de puternice – Banca Transil­vania a cumpărat trei bănci în ultimul dece­niu, ajungând liderul pieţei, iar Romgaz a cumpărat partea Exxon din proiectul de gaze din Marea Neagră cu 1 miliard de dolari, finanţarea fiind asigurată din cash flow-ul companiei şi din împrumut bancar. Acum, finanţarea investiţiei în explorare – 2 mi­liarde de euro - este asigurată din obligaţiuni externe.

În 2023, România a fost în prim-planul pieţelor bursiere din întreaga lume prin listarea la bursă a 20% din Hidroelectrica, o tranzacţie de aproape 2 miliarde de dolari, listare care a fost în topul Europei.

Dar cel care a vândut acţiunile a fost Fondul Proprietatea şi nu statul.

Poate guvernul va lua în considerare să vândă şi el un pachet de acţinui pe bursă, mai ales că există cerere din partea investitorilor.

În celebrul PNRR, prin care Bruxelles-ul vrea să ne dea 29 de miliarde de euro, numai să fim în stare să-i luăm, există condiţia ca până în 2026 guvernul de la Bucureşti să mai listeze pe bursă două companii de stat.

„Dacă nu ar fi această condiţie în PNRR nimeni nu s-ar grăbi cu aceste listări. Nu toată lumea înţelege că o companie de stat listată la bursă aduce o mai bună guvernanţă, o performanţă mai mare companiei, o mai bună administrare“, menţionează Mihai Precup.

În condiţiile în care acum, toată lumea este dată peste cap din punct de vedere politic, economic şi social de adminstraţia americană Trump, care a deschis un război comercial fără precedent, cum va evolua piaţa de M&A, mai ales dacă modelul globalizării este pus sub semnul întrebării?

Cred că vor avea loc schimbări, mai ales că ne îndreptăm către o lume cu mai mulţi poli de influenţă, cu mai mulţi poli de putere economică. S-ar putea ca modelul economic să se îndrepte mai degrabă către regiunile cele mai apropiate - nearshoring, dar putem considera Europa ca fiind o regiune, a menţionat Aurel Bernat.

Eu cred că acest fenomen al globali­zării, motor al pieţei de M&A, nu poţi să-l opreşti, a menţionat Bianca Vlad, Tax Partner în cadrul Forvis Mazars.

Şi eu merg pe o lume globalizată, nu cred că vom vedea ruperea şi distrugerea acestui trend, a menţionat Mihai Precup.

Dacă nu ar fi acest fenomen al globali­zării, al deschiderii pieţelor, al intrării de investitori străini noi, nu am fi fost astăzi aici, România nu ar fi ajuns să aibă această evoluţie economică. Să nu uităm de unde am pornit şi unde am ajuns, a conchis Răzvan Butucaru.

Această lume globală care înseamnă deschiderea pieţelor, libertatea de circu­laţie a bunurilor şi serviciilor şi a oamenilor reprezintă un câştig imens pentru România.

Urmează să vedem dacă firmele private româneşti şi cele de stat vor reuşi în următorul deceniu să se extindă dincolo de piaţa românească, care la un moment dat îşi va atinge potenţialul.

Dar până atunci trebuie să consemnăm faptul că în aprilie s-a anunţat una dintre cele mai mari tranzacţii din M&A din CEE, achiziţia reţelei medicale private Regina Maria de către fondul de investiţii britanic CVC în parteneriat cu un mare fond ame­rican de investiţii, de la fondul de investiţii MidEuropa, pentru 1,1-1,3 miliarde de euro (enterprise value).

Cu această tranzacţie, România se va poziţiona mai bine anul viitor în topul M&A din regiune.

Piaţa de M&A în CEE - Europa Centrală şi de Est - 2024, raport Forvis Mazars

- 1.270 de tranzacţii, plus 3%

- valoare totală - 27,4 miliarde euro, minus 30%

- cea mai mare tranzacţie - achiziţia Budapesta Airport de către Hungarian Development Bank şi Vincy - 4,3 miliarde euro (3,1 equity value Ă1,2 miliarde euro datorii)

- România este pe locul trei ca număr de tranzacţii - 138, după Polonia şi Austria

- România este pe locul cinci ca valoare a tranzacţiilor cu 2,3 miliarde euro, după Ungaria - 6,4 miliarde euro, Polonia - 5,8 miliarde euro, Austria - 4,9 miliarde euro şi Cehia - 2,7 miliarde euro

- cei mai mari investitori inbound: Marea Britanie - 4,2 miliarde euro, SUA - 1,8 miliarde euro, Danemarca - 0,790 miliarde euro, Italia - 0,748 miliarde euro şi Grecia - 0,7 miliarde euro

- multiplii de tranzacţionare/evaluare a companiilor: o medie de 6,7x EV/EBITDA faţă de 9,4x în Europa; în real estate multiplul este de 19,1x, în tehnologie este de 13,1x enterprise value, în sănătate şi farma, multiplul este de 12,3x, iar în servicii profesionale multiplul este de 9,7

- cel mai mare interes ca număr de tranzacţii este în tehnologie, industrie şi energie, iar ca valoare în transporturi şi logistică (5,8 miliarde euro), în energie şi utilităţi (3,9 miliarde euro), în real estate (3,2 miliarde euro).