PIB-ul fără ţară. Mai contează dublarea PIB-ului în zece ani când în oraşe ale României trec luni întregi fără să se nască niciun copil?

♦ Maternitatea Balş din Olt, Spitalul Municipal Urziceni din Ialomiţa, Spitalul din Zimnicea, Teleorman, din Beclean, Bistriţa-Năsăud, Topoloveni, Argeş, toate oraşe cu 10.000-15.000 de locuitori, au luni întregi în care nu se naşte niciun copil ♦ Dezastrul demografic din satele şi comunele României este ştiut, dar încet-încet el se mută spre oraşe dezindustrializate, spre zone care rămân pustiite în lipsa copiilor.

Declinul demografic din ulti­mii ani din România este vi­zi­bil şi imposibil de ignorat. Cifrele o arată, natalitatea este în cădere liberă în ultimii 20 de ani, cu un record negativ în 2025, când s-au născut doar 145.000 de copii. „Drama“ demografică se vede şi în afara statisticilor, în sate cu case părăsite, cu clase comasate pentru a ajunge la un număr optim de elevi, în maternităţi în care luni întregi nu se naşte niciun copil, dar ele pe hârtie au paturi şi bugete. Peste toate aceste realităţi, guvernul în loc să intervină pentru a spri­jini familiile să aibă copii, pune inexplicabil alte piedici. Alocaţia nu a mai crescut din 2024, este de 292 de lei pe lună. Indemnizaţia de creştere a copilului a fost taxată cu 10% din august 2025. Camerele de gardă pline din spitalele pediatrice de stat sunt coşmarul oricărui părinte.

„În perioada 2014–2024, numărul copiilor ro­mâni născuţi în străinatate a fost de 364.000, reprezentând peste 16% din totalul nou-născuţilor în­regis­traţi în ţară în acest in­terval“, spune Tudorel Andrei, pre­şe­din­tele Institutului Naţional de Statistică (INS).

În timp ce natalitatea scade, guvernul României condus de Ilie Bolojan ia măsuri drastice care afectează serios familiile cu copii. Spre exemplu, din august 2025, indem­nizaţia de creştere a copilului este taxată cu 10% pentru contribuţia la sănătate CASS.

PIB-ul României a crescut de aproape patru ori în ultimii 20 de ani, până la 380 mld. euro în 2025.

Cine vine însă din urmă?

„Ca urmare a emigraţiei externe şi a unor schimbări semnificative în compor­ta­men­tul reproductiv al cuplurilor, România a înre­gistrat o diminuare accentuată a numă­ru­lui anual de născuţi pe parcursul întregii perioade de 35 de ani. Comparativ cu anul 1990, numărul născuţilor-vii înregistraţi în 2024 s-a redus cu 53%, ajungând la doar 149.000 de persoane (n.red. - cel mai redus ni­vel din ultimii 100 de ani)“, scria săptămâ­na trecută într-o opinie Tudorel Andrei, pre­şe­din­tele Institutului Naţional de Statistică (INS). El a adăugat că unu din şase copii s-a născut în străinătate în ultimul deceniu. „În perioada 2014–2024, numărul copiilor ro­mâni născuţi în străinatate a fost de 364.000, reprezentând peste 16% din totalul nou-născuţilor în­regis­traţi în ţară în acest in­terval“, mai spune preşedintele INS.

Maternităţi goale

Maternităţile sau secţiile de obstetrică-gi­necologie din oraşele mai mici din ţară au luni în care nu se naşte niciun copil, după cum arată datele transmise de mai multe direcţii de sănătate publică din ţară, la solicitarea ZF.

Câteva exemple sunt Maternitatea Balş din Olt (oraş cu 16.000 de locuitori), Spitalul Municipal Urziceni din Ialomiţa (oraş cu 13.000 de locuitori), Spitalul din Zimnicea, Teleorman (12.000 locuitori), unde nu s-a născut niciun copil în 2025. Apoi sunt unităţi medicale unde pe an se nasc mai puţin de 20 de copii. În structurile aprobate, aceste spitale au paturi pentru obstetrică-ginecologie. În spitalul din Videle (10.000 locuitori), de exemplu, sunt 25 de paturi şi trei medici, iar la neo­natologie sunt şapte paturi şi un medic. Anul trecut însă, doar 14 copii s-au năs­cut în tot anul, deci circa unu pe lună. Bu­getul acestui spital a fost de 34 mil. lei în 2024, din care 26 mil. lei au fost cheltuielile cu salariile. În septembrie 2025, datele arată că în spital erau în total 260 de angajaţi dintre care 46 de medici. Un me­dic specialist sau pri­mar pu­tea ajunge la un salariu net de peste 10.000 de lei, din datele publicate de spital.

Spitalul Orăşenesc Beclean (oraş cu 11.000 de locuitori) are 10 paturi de obstetrică-ginecologie şi cinci de neo­natologie, unde s-au născut 44 de copii. În 2025 a avut venituri de 50 mil. lei şi jumătate au mers în salarii.

Iar situaţia se repetă în mai multe judeţe din ţară, în cazul spitalelor din oraşele mici. În cazul spitalelor judeţene, numărul de naş­teri este semnificativ mai mare şi nu am iden­tificat unităţi medicale din această categorie care să nu aibă câteva zeci, chiar sute de naşteri într-o lună.

În multe dintre unităţile medicale din o­ra­şele mici nu există însă nici suficienţi me­dici, fie ginecologi, fie neonatologi, lipsa per­sonalului medical din zonele mai slab dezvol­tate fiind de altfel o problemă pentru multe alte specialităţi medicale.

Ziarul Financiar a scris despre cum spi­talele de stat au de­ve­nit în anumite judeţe doar „gaură neagră“ şi sunt de fapt „halte“ pentru pacienţi, trimişi apoi spre unităţi de rang superior. Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere un pro­iect de reorga­nizare a spitalelor la înce­putul lui 2026, după zeci de ani în care banii publici au fost cheltuiţi fără vreo evidenţă şi au mers spre unităţi medi­cale care au în structură paturi, dar ele stau goale.

Statul nu ţine pasul cu schimbările de­mografice bruşte şi nu direcţionează banii de la spitalele care stau de exemplu cu secţii de obstetrică-gineco­lo­gie goa­le, spre unităţile jude­ţe­ne care au zeci sau sute de naş­teri pe lună.

Oraşe goale

„Organizăm o nuntă pentru nişte prie­teni care s-au mutat în Roşia Montană, e prima nuntă după 20 de ani din sat“, a spus Tică Darie, un tânăr care s-a întors în Roşia Montană şi a creat un atelier de croitorie şi un restaurnat, Bistro Roşia Montană.

În Topoloveni, un oraş mic din Argeş, în martie şi iunie 2025 nu s-a înregistrat nicio naştere. Tot în acelaşi oraş, şi în restul lunilor sunt două-trei naşteri. Şi în Tulcea este o situaţie similară, cu zone întregi unde se nasc 1-2 copii pe lună.

Măsuri paradoxale

În timp ce natalitatea scade, guvernul României condus de Ilie Bolojan ia măsuri drastice care afectează serios familiile cu copii. Spre exemplu, din august 2025, indem­nizaţia de creştere a copilului este taxată cu 10% pentru contribuţia la sănătate CASS. Bugetul unei familii la început de drum este astfel influenţat direct. În plus, tăierea burselor, îngheţarea alocaţiilor la nivelul anului 2024 sunt alte decizii care pot determina potenţialii părinţi să amâne sau să nu dea naştere unui copil.

În timp ce în România guvernul pune obstacole în calea familiilor, în ţările vecine sau din regiune statul în­cear­că să susţină natalitatea. Spre exemplu, Ziarul Finan­ciar scria cum guvernul maghiar a anunţat că de la 1 octombrie 2025 mamele cu trei copii nu vor mai plăti impozit pe venit. De asemenea, pentru mamele cu doi copii, exceptarea se va face trep­tat, pe parcursul a patru ani, în funcţie de vârstă. În 2026, niciunei mame de până la 30 de ani statul nu-i va mai cere impozit.

Polonia a introdus toamna trecută politica de impozit pe venit zero pentru familiile care au cel puţin doi copii. Veniturile cu­mu­late trebuie să fie mai mici decât echivalentul a 33.000 de euro pe an.

Ce spun părinţii

Taxarea indemnizaţiei de creş­tere a copilului cu 10% pentru contri­buţia la sănătate este principala problemă pentru părinţii care au un copil. Ei spun că acea sumă mai acoperea din cheltu­ielile lunare de bază pentru copii, de la scutece, la vizite la medic.

„Când apare un copilaş în viaţa ta, nu se schimbă doar programul de somn sau pri­orităţile, ci şi bugetul lunar. Cheltuielile cresc încă de dinaintea venirii lui pe lume, iar mul­te dintre ele nu sunt întotdeauna previzibile. Am făcut un calcul estimativ şi ajung la 1.000-1.500 lei pe lună doar pentru nevoile de bază ale copilului în primul an. Mi-aş mai fi dorit foarte mult al doilea copil, însă nu ştiu dacă îi pot oferi un viitor fără griji şi să ţinem pasul cu aceste vremuri în ceea ce priveşte educaţie, sănătate, hobby-uri. Din păcate toate implică multe costuri şi vreau să aibă o viaţă decentă, să îi pot oferi tot ce nu am avut eu. Mi-aş fi dorit ca statul să simplifice aceste proceduri şi bineînţeles să ofere şi alte aju­toa­re, nu să ne reducă indemnizaţiile cu 10%“, spune Andreea, o mamă din Bucureşti.

Ea adaugă pe lista de nevoi în principal cele care ţin de sănătatea copilului, cum ar fi ecografii, kinetoterapie, cursuri de prim ajutor pentru părinţi.

„În primul rând, încă de la aflarea veştii că sunt însărcinată au început cheltuielile. Ţin minte şi acum că la primele analize reco­mandate de medic am plătit 2.000 de lei (a­cum 6 ani) şi asta pentru că din păcate foarte puţine analize din sarcină sunt decontate. Toate ecografiile costă foarte mult, iar naşterea la privat a costat şi ea câteva mii de lei“, spu­ne şi Nicoleta din Prahova.

Apoi, ea adaugă cheltu­ie­lile cu copilul, de la ecogra­fii la scutece, creşă, pentru că nu sunt suficiente şi nu a găsit loc la stat. Ce aştepta ea din partea statului? Siguranţă.

„Cred că şi asta contribuie la numărul mic de copii care se nasc anual, nu mai ştii dacă mâine ai serviciu, dacă pâinea va costa 10 lei şi nu 5 lei, dacă medicul care îţi urmăreşte sarcina pleacă brusc de la stat la privat şi nu îţi permiţi să naşti la privat, dacă ai o şcoală bu­nă lângă casă, sau dacă gă­seşti loc la cre­şa de stat pen­tru că nu ai cu cine să îl laşi pe copil, dacă copilul tău va avea practic un viitor bun în ţara asta sau dacă va pleca şi el să lu­creze în străinătate şi te vei bucura de ne­poţi prin videocall. Este o mare de incerti­tudine“, mai spune Nicoleta.

Şi pentru Gabriel, un tată din Bucureşti, bugetul familiei sale pentru copil nu este unul fix. Cumpărături dintr-un singur loc, de la un retailer mare, dar şi reducerea unor va­canţe dorite pentru anul acesta sunt pentru el principalele metode de economisire pentru a face faţă cheltuielilor.

„Ar fi fost foarte util ca indemnizaţia să nu fie tăiată; reprezintă o lovitură destul de mare şi acoperă cheltuielile lunare pentru pamperşi, şerveţele şi alte produse de unică folosinţă. În al doilea rând, ar fi ajutat orice formă de sprijin suplimentar pentru sănăta­tea copilului sau pentru activităţi educative şi recreative, care să uşureze presiunea finan­ciară asupra părinţilor“, a mai spus Gabriel.

Iar Tudor, un tată din Bucureşti cu un bebeluş de şase luni, spune că încă nu a primit indemnizaţia de creştere a copilului sau stimulentul de nou-născut.

„În primul rând, mă uit mai atent la asigurare de sănătate privată şi la pachetele de sănătate de la furnizorii privaţi pentru că în spitalele de stat se stă cu orele la orice şi riscul este destul de mare. Apoi, deşi este încă bebe, începi să te întrebi vizavi de educaţie, dacă vrei grădiniţă privată sau orice alte activităţi private, after-school etc. Impactul financiar nu este imediat cum se naşte copilul, dar începi să iei decizii conşti­ente având în vedere schimbarea - ce maşină să iei (dacă au loc toate pentru copil), unde locuieşti, proximitatea faţă de şcoli, parcuri. Toate sunt decizii financiare majore dictate de copil“, a spus Tudor.

Mădălina, o mamă din Bucureşti, spune că orice programare la medic este mai scum­pă cu cel puţin 100 de lei în cazul copilului.

„Cumpărăturile la supermarket se du­blează. Cauţi produse (legume, fructe) eco, iaurturi bio, totul să fie cât mai curat. Scu­tecele sunt cele mai scumpe. Real vorbind, nu poţi creşte un copil doar din alocaţie. Având în vedere scăderea natalităţii, nu cred că statul a luat o decizie corectă atunci când a tăiat cu 10% indemnizaţiile mamelor“, adaugă şi Mădălina.