Povestea cramei Avincis este una de familie, care începe în anul 1905 şi este continuată de cinci generaţii. În timpul comunismului, domeniul din Drăgăşani a fost confiscat, conacul şi via au rămas în paragină, dar au revenit toate la viaţă odată cu proiectul de restaurare început în anul 2007. Astăzi, vinurile Avincis sunt deja la recolta cu numărul 11, crama se dezvoltă şi pe partea de turism şi evenimente, iar povestea cu parfum de vin continuă.
Pentru noi, Avincis este o poveste de familie şi probabil de aici vine şi autenticitatea brandului, consecvenţa şi faptul că păstrăm lucrurile simple. Ceea ce spunem este ceea ce suntem de fapt pentru că noi avem acest brand în noi, tocmai pentru că este o poveste. Am încercat să-i dăm o dimensiune, să-l conturăm ca brand în sensul adevărat al cuvântului, dar el a pornit de la o poveste de familie. Acest domeniu a aparţinut stră-străbunicilor mei şi ce a fost la început o casă de vacanţă, un conac foarte frumos care a fost construit în 1905 şi cumpărat de stră-străbunicii mei în 1927, s-a transformat treptat în locuinţa principală pentru că s-au îndrăgostit de domeniu, de potenţialul terroirului, au început să facă vinuri. Cumva, aşa s-a întâmplat şi cu părinţii mei, iar tatăl meu vorbeşte acum despre vinuri cu mai multă pasiune decât vorbeşte despre drept”, descrie Andreea Mici afacerea familiei sale. Familia de avocaţi Cristina şi Valeriu Stoica, părinţii Andreei Micu, au luat decizia de a restaura domeniul viticol de la Drăgăşani, un domeniu care are o istorie de peste un secol, bazele lui fiind puse în 1905. Povestea Avincis a început în anul 1927, când stră-străbunicii Andreei Micu au cumpărat conacul de la Drăgăşani şi au început să facă vin. Crama a trăit şi vremuri negre după anul 1950, când domeniul a intrat în posesia statului român odată cu instaurarea regimului comunist. Mai bine de jumătate de secol mai târziu, în 2007, familia Stoica a început proiectul de restaurare a domeniului ce a presupus plantarea viţei-de-vie, refacerea conacului şi construcţia cramei.
În 2011 a avut loc lansarea oficială a cramei şi au apărut pe piaţă primele vinuri Avincis, din recolta anului 2010. Acum sunt deja la recolta cu numărul 11. „Cred că acesta este cel mai frumos element aici, faptul că deşi în timpul comunismului domeniul a fost confiscat, conacul a rămas în paragină, via a rămas în paragină, el a prins o nouă viaţă. Povestea pe care au început-o stră-străbunicii mei s-a reinventat acum, păstrând însă acele valori pe care le-au avut, calitatea – vinurile pe care le făceau atunci erau foarte căutate, chiar şi atunci făceau şampanie –, autenticitatea. Noi nu am încercat să cultivăm nişte soiuri ciudate, rare, ci am încercat să venim cu ceea ce se potriveşte cel mai bine locului. Este adevărat că avem şi soiuri internaţionale, dar cele două vinuri care ne reprezintă sunt Crâmpoşia şi Negru de Drăgăşani”, mai spune Andreea Micu.
În plus, ea cred că adevăratele branduri sunt cele care reuşesc să supravieţuiască la nişte standarde similare de la o generaţie la alta.
