Preţul minereului de fier, unul dintre ingredientele de bază ale industriei siderurgice, s-a prăbuşit cu 44% de la începutul anului pe pieţele internaţionale, iar analiştii anticipează că declinul va continua în ritm susţinut şi anul viitor, din cauza supraproducţiei şi cererii slabe.
România nu produce minereu de fier, prin urmare nu are producători de minereu care să fie afectaţi de plonjonul cotaţiilor, însă combinatele siderurgice de aici, precum ArcelorMittal Galaţi, importă această materie primă (România este în schimb exportatoare de fier vechi).
România a importat anul trecut minereu de fier în valoare de 233 mil. euro, potrivit datelor Institutului de Statistică (INS), sumă cu aproximativ 20% mai mare decât cea din 2012, creşterea în valoare reflectând pe de o parte majorarea cantităţii achiziţionate, iar pe de altă parte avansul preţurilor.
La un preţ mediu de 75,5 dolari pe tonă pe pieţele internaţionale, cu aproape 44% mai mic decât la începutul anului, minereul de fier este una dintre cele mai „devalorizate“ materii prime industriale, scrie agenţia Thomson Reuters. Actualul nivel este cel mai redus din 2009.
Banca americană Citigroup se aşteaptă ca preţul să scadă anul viitor sub 60 de dolari pe tonă, cea mai pesimistă estimare de până acum venită din partea unei instituţii financiare.
Banca ANZ Bank, specializată pe operaţiuni în Australia şi Noua Zeelandă, regiuni producătoare de materii prime feroase, estimează că preţurile minereului nu vor mai urca niciodată peste 100 de dolari tona.
„Sfârşitul epocii fierului“
„Petrecerea cu minereu de fier s-a terminat. Cererea pune mai multe probleme decât ne-am imaginat“, a afirmat Mark Pervan, analist la ANZ Bank, citat de Bloomberg. Banca a calculat că anul viitor surplusul de minereu de fier la nivel mondial se va dubla la 56 de milioane de tone.
În faţa prăbuşirii preţului, firma de consiliere financiară Macquarie Group scria într-o analiză în septembrie că piaţa de profil este în mijlocul unei tranziţii fără precedent în istoria recentă în condiţiile în care aprovizinarea pieţei creşte, iar minele cu costuri ridicate sunt închise. În aceeaşi lună, puternica bancă americană Goldman Sachs anunţa „sfârşitul epocii fierului“, în care cererea mare, mai ales din partea Chinei, din ultimii zece ani a adus profituri record producătorilor. Banca a avertizat că piaţa ar trebui să absoarbă un surplus de 110 mil. tone anul viitor, aproape dublu în raport cu anul acesta.
Analiştii de la ANZ prognozează pentru 2015 un preţ mediu al minererului de fier de 78 de dolari pe tonă, cei de la Goldman de 80 de dolari pe tonă, iar analiştii de la Morgan Stanley de 87 de dolari tona.
Citigroup merge mai departe prognozând un declin, pentru o scurtă perioadă, la aproximativ 50 de dolari pe tonă în cel de-al treilea trimestru din 2015. „Profiturile supermari de care s-a bucurat sectorul minererului de fier în ultimii trei-patru ani par să fi ajuns de domeniul trecutului“, a spus Pervan. La o cotaţie sub 60 de dolari pe tonă chiar şi marjele de profit ale producătorilor low-cost s-ar subţia vizibil.
„Suntem într-un război al producţiei. Ideea este să faci economie la scară largă şi să ajungi la cele mai mici costuri posibile. Companiile de minerit mici îşi ţin cu greu capul deasupra apei. Producători mari precum Rio şi BHP au mai mult loc de manevră“, apreciază Evan Lucas, analist la firma londoneză de trading IG.
Declinul preţului din prima jumătate a anului a reflectat creşterea rapidă a exporturilor, care a încetinit însă în al doilea semestru. În ultimele luni, deteriorarea cererii pentru oţel din China, cel mai mare importator de minereu de fier din lume, şi eforturile de a-şi reduce datoriile făcute de traderi şi de oţelăriile chineze şi-au pus amprenta asupra preţurilor. Analiştii de la Citi anticipează că livrările de minereu de fier vor începe din nou să crească în prima jumătate a anului viitor, în condiţiile în care producătorii de categorie grea precum Rio Tinto, BHP Billiton şi Vale repornesc extinderea, iar proiectul de minerit al Anglo American din Brazilia începe să producă. Între timp, cererea din China va rămâne sub presiune din cauza cererii slabe pentru oţel în contextul înăspririi condiţiilor de creditare şi a perspectivei nesigure a exporturilor.
