♦ Poiana Mărului, un sat din Caraş-Severin cu mai puţin de 60 de locuitori, este astăzi pe harta producţiei naţionale datorită berii l Măneciu – Ungureni din judeţul Prahova, Jilava din Ilfov sau Ceauşu de Câmpie din Mureş fac şi ele parte din 40 de sate sau comune în care există câte o unitate de producţie a acestei băuturi ♦ De acest sector depinde şi dezvoltarea economiilor a peste 30 de oraşe din aproape toate judeţele ţării ♦ Practic, se produce bere la Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Braşov sau Timişoara, dar şi în localităţi mai mici. Aici, în marile oraşe, sunt fie fabrici mari, cu sute de angajaţi, sau microberării care stimulează şi ele viaţa economică a urbei şi spiritul antrepenorial. Iar sectorul devine din ce în ce mai dinamic ♦ Perspectivele lui de creştere depind de consumatori, producători, dar şi de autorităţi şi de modul în care asigură sau nu predictibilitate pentru un sector care produce 97% din ceea ce vinde local.
Industria berii este fără doar şi poate sectorul care şi-a păstrat cel mai bine de-a lungul timpului caracterul local. Atât de bine încât în aproape fiecare judeţ din România întâlnim astăzi – dacă nu o fabrică de bere – cel puţin o microberărie, care nu doar că pune pe rafturi un brand, ci creează locuri de muncă, susţine comunităţi locale şi mai departe un întreg lanţ de afaceri conexe: de la producători de hamei până la restaurante şi baruri. Mai mult, berea nu pune doar sate cu câteva zeci de locuitori pe harta producţiei naţionale ci reuşeşte să ducă mai departe branduri cu o istorie de peste trei secole.
În toată ţara, sunt aproape 90 de unităţi de producţie a berii, din care 77 sunt microberarii, iar restul fabrici mari, de dimensiuni regionale, conform datelor Berarii României, „vocea“ industriei berii la nivel local. Organizaţia reuneşte atât cei mai mari producători de bere şi microberării, cât şi asociaţii de producători şi furnizori de materii prime.
În România sunt prezenţi atât mari jucători la nivel mondial, care pun ţara pe harta europeană a berii şi creează valoare adăugată prin producţia pe care o realizează pe plan local, cât şi antreprenori care au făcut din pasiune un mic business.
Şi dacă în alte sectoare în care avem branduri mari, atât naţionale, cât şi internaţionale, de multe ori producţia brandului românesc nu se mai face în ţară, iar cel internaţional cu atât mai puţin, berarii au adus în fabricile româneşti inclusiv producţie de mărci internaţionale. Aşadar, marii berari, comparativ cu alţi jucători din alte industrii, au permis această viaţă de familie în deplină armonie între branduri precum Heineken şi Ciuc, Ursus şi Peroni, Tuborg şi Bucur sau Caraiman şi Stella Artois. Tot acest univers de producători de bere, fie ei parte a unor corporaţii sau mici antreprenori, reuşeşte să asigure 97% din consumul naţional.
„Sectorul local al berii este printre puţinele din România care satisfac aproape integral cererea locală. Acest nivel ridicat de autosuficienţă reflectă, în primul rând, puterea mare de producţie a berii pe care o are România. Suntem al nouălea producător de bere din Uniunea Europeană. Deci suntem între ţările cu un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte politicile economice la nivel european care influenţează nu doar sectorul berii şi consumatorii ei, ci segmentul băuturilor în general“, spun reprezentanţii asociaţiei Berarii României, care subliniază că această autosuficienţă înseamnă că banii cheltuiţi pe bere rămân în România, deci în economia locală. Asta înseamnă că se creează şi se menţin locuri de muncă – în producţie, agricultură, logistică, retail, HoReCa – şi că avem o piaţă mai stabilă şi mai ferită de şocuri ale lanţurilor de aprovizionare, punctează aceştia.
Evident, asta înseamnă contribuţii mai mari la buget. De altfel, anul trecut toţi producătorii de bere au raportat cumulat o cifră de afaceri de 6,4 mld. lei (1,3 mld. euro) şi un profit net de 504 mil. lei (peste 100 mil. euro), conform datelor de la Registrul Comerţului, astfel că sectorul este un important contributor la bugetul naţional. Mai mult, caracterul local şi valoarea adăugată a sectorului se datorează nu doar producţiei în România, ci şi materiilor prime locale. Peste 70% din materiile prime folosite de membrii Berarii României sunt de la furnizori locali.
„Industria berii din România rămâne relevantă şi puternică, susţinută de investiţii constante în producţia locală, de inovaţie şi de o înţelegere profundă a preferinţelor consumatorilor. Pentru ca aceste iniţiative şi investiţii să contribuie în continuare la dezvoltarea sustenabilă a industriei, este esenţial ca România să ofere un mediu fiscal predictibil şi competitiv, aliniat cu standardele Uniunii Europene“, punctează Mihai Voicu, preşedintele Asociaţiei Berarii României şi director general al Bergenbier SA.
Importanţa fabricilor de bere, de la mic la mare
Dacă ne uităm la industria berii per ansamblu, vedem că este cel mai important model atât pentru păstrarea caracterului naţional, cât şi pentru dinamica adusă în economie. Astfel, sectorul berii din România este astăzi un întreg univers de fabrici mari de bere, cu volume de peste 2 milioane de hectolitri pe an, şi fabrici mici, care au la rândul lor o importanţă bine punctată în economia locală.
„În cifre, relevanţa şi importanţa lor poate fi dată, în principal, de următoarea ecuaţie: cu cât mai mare fabrica şi mai mică localitatea, cu atât mai importantă pentru economia locală. De pildă, pentru un oraş mic precum Ungheni (Mureş), cu aproximativ 7.000 de locuitori, să ai una dintre fabricile celui de-al doilea producător de bere la nivel mondial înseamnă ceva“, au punctat reprezentanţii Berarii României.
Ce înseamnă un producător mare la nivel local: câteva sute de locuri de muncă, extrem de importante pentru dinamică socio-economică. Mai mult, înseamnă servicii şi domenii conexe care sunt susţinute de acelaşi producător: construcţii, logistică, HoReCa şi altele. înseamnă şi contribuţii la bugetul local.
O altă variabilă care trebuie luată în calcul, punctează reprezentanţii Berarii României, este concentraţia producţiei de bere într-un oraş sau judeţ. Dar şi nivelul de dezvoltare economică al acelui loc. De pildă, Bucureştiul şi judeţul Ilfov adună cele mai multe unităţi de producţie a berii, însă sunt şi cele mai dezvoltate din punct de vedere economic. Pe această regulă, la Măneciu-Ungureni, judeţul Prahova, Zaganu este mai importantă pentru economia locală decât ar fi poate în Bucureşti. Şi Scorilo, brandul din Poiana Mărului, un sat din Caraş-Severin, este cel mai important business pentru economia locală, mai ales că a deschis şi un magazin la berărie, dar a ajuns să fie prezent şi într-o reţea mare de magazine.
Mai mult, faptul că un consumator poate alege din cele peste 200 de mărci locale puse pe piaţă creează beneficii atât pentru pasionaţii de bere, cât şi pentru companii.
„Sectorul berii devine din ce în ce mai dinamic, datorită companiilor care înţeleg tendinţele pieţei şi investesc continuu în inovaţie, diversitate şi flexibilitate. Producătorii care au reuşit să se adapteze sunt cei care au ţinut pasul cu vremurile fără a-şi pierde esenţa - fie prin modernizarea tehnologiilor, fie prin respectarea standardelor europene de calitate, fie prin extinderea portofoliilor lor“, a punctat Yoav Bar, CEO al producătorului de bere Tuborg România. El menţionează că unele fabrici de bere au rămas repere locale, păstrând reţete istorice, în timp ce altele au făcut investiţii majore care le-au transformat în centre moderne de producţie.
De ce berea şi-a păstrat de-a lungul timpului caracterul local?
Producătorii locali spun că unul dintre ingredientele de bază care au păstrat industria berii vie în România ţine de caracterul profund social al acestei băuturi.
„Berea este mai mult decât o băutură – este un simbol al socializării, al momentelor împărtăşite şi al prieteniei. Tocmai această dimensiune socială o menţine în centrul vieţii cotidiene. La Bergenbier S.A., ne-am asumat rolul de catalizator al acestor momente de conexiune şi prietenie. Suntem o companie cu producţie locală, iar succesul nostru se bazează pe apropierea reală faţă de oameni“, mai spune Mihai Voicu.
Mai mult, tradiţia joacă un rol la fel de important, dar este esenţial să ai un produs bun pentru a rezista. Dar dacă acel produs transcende generaţii, valoarea lui creşte. „România are o cultură a berii adânc înrădăcinată, modelată de-a lungul generaţiilor. Pentru mulţi români, berea este mai mult decât o simplă băutură - este un simbol al convivialităţii, prieteniei şi momentelor împărtăşite. Tocmai această conexiune emoţională puternică a menţinut berea printre cele mai consumate băuturi din ţară“, mai crede Yoav Bar.
În plus, nu este doar despre bere, ci şi despre relaţia consumatorului cu berea şi despre atenţia pe care producătorii o acordă modului în care evoluează gusturile consumatorilor. De altfel, Cristina Radu, director de marketing la Heineken România, spune că ţara noastră are istoric în producţia de bere şi vin, spre deosebire de alte pieţe europene unde există o tradiţie şi în segmentul băuturilor distilate. Această moştenire a fost susţinută de existenţa microberăriilor locale şi de ataşamentul emoţional al consumatorilor faţă de brandurile autohtone.
„Cum în trecut nu a existat tehnica pasteurizării, comunităţile locale erau ataşate de berea produsă local, în berăriile care deserveau foarte localizat comunităţi mici. Chiar şi
într-o piaţă unde consumatorii alternează între mai multe branduri, există o formă de loialitate pentru berea mea“, a subliniat Cristina Radu, care reprezintă o companie care are trei fabrici de bere pe plan local.
Iar Dan Timotin, managing director al Ursus Breweries, care are în portofoliu branduri cu o tradiţie cumulată de peste
700 de ani şi trei fabrici, plus o microberărie în Cluj Napoca, crede că oamenii se identifică cu oraşul şi regiunea lor, iar acest ataşament faţă de comunitate se reflectă şi în alegerea berii.
„Oamenii se identifică cu oraşul şi regiunea lor, iar acest ataşament faţă de comunitate se reflectă şi în alegerea berii. De aceea, multe fabrici cu istorie de zeci sau chiar sute de ani continuă să existe şi să fie îndrăgite. Această moştenire, combinată cu inovaţia şi standardele moderne de calitate, este cea care menţine berea vie în România şi îi asigură un viitor puternic“, subliniază Dan Timotin.
Ursus Breweries are în portofoliu inclusiv brandul Timişoreana, care este şi prima fabrică de bere înfiinţată pe teritoriul actual al României, încă din 1718.
Avantajul în a avea producţie de bere în aproape fiecare judeţ al ţării
Dincolo de avantajele economice, adică locuri de muncă create, taxe şi impozite locale plătite şi o identitate locală construită în jurul unui brand, o fabrică de bere înseamnă şi proiecte şi programe pentru comunităţile locale, fie că vorbim despre susţinerea unor evenimente sportive sau artistice, fie că vorbim despre proiecte de responsabilitate socială, spun reprezentanţii Berarii României.
„În comparaţie cu ţările din topul clasamentului celor mai mari producători de bere din UE, precum Germania şi Franţa, de pildă, unde producţia de bere este mai concentrată regional, România se află într-o poziţie destul de favorabilă. Asta prin faptul că fabricile noastre de bere sunt răspândite bine în teritoriu, ceea ce e un plus în termeni de acces local, logistică, oportunităţi economice locale“, au completat aceştia.
Astfel, majoritatea volumului de bere pleacă din fabricile de bere în mai puţin de o săptămână de la dată producţiei. Acest lucru reflectă un proces logistic eficient, berea fiind expediată rapid către centrele de distribuţie, prin partenerii fiecărui producător din retailul tradiţional, sau direct către punctele de vânzare, dacă ne referim la partenerii din retailul modern.
Timpul efectiv până când ajunge pe raft sau în frigiderul unui localnic depinde de distanţa faţă de fabrică şi de ritmul de aprovizionare al fiecărei unităţi. În general, acest traseu durează doar câteva zile, subliniază reprezentanţii Berarii României.
„Berea la tank, de pildă, are un sistem special de ambalare. Acesta permite producătorului să livreze bere proaspătă direct în pub-uri şi berării, de pe o rază de până la 200 de kilometri de fabrici, în maximum 48 ore de la data producţiei. Este un exemplu concret de proximitate între producţie şi consum, care contribuie la prospeţimea produsului şi la susţinerea economiei locale“.
Mai mult, o industrie atât de puternică implică şi o nevoie mai mare de materii prime. Membrii Berarii Româniie, care reprezintă 90% din sectorul berii la nivel local, au peste 3.000 de furnizori locali şi achiziţionează peste 70% din materiile prime folosite în producţie de la furnizori locali. Anual, ei îşi alocă cea mai mare parte din buget – respectiv peste 70% - furnizorilor locali.
„Această regulă nu numai că susţine economia locală şi comunităţile, dar contribuie şi la reducerea distanţei parcurse pentru transportul materiilor prime, deci şi a poluării“, au mai spus reprezentanţii asociaţiei.
În medie, 50% din materiile prime agricole folosite de berari provin de la fermieri locali.
