Încep acest articol cu bucuria de a observa că primele 20 de firme antreprenoriale locale sunt incluse în top 1.000 companii din România. Acestea angajează peste 50.000 de oameni şi au generat o cifră de afaceri cumulată de peste 75 de miliarde de lei în 2023. O evoluţie şi mai promiţătoare ar fi ca aceste companii să îşi extindă influenţa şi la nivel regional.
În ultima perioadă, piaţa fuziunilor şi achiziţiilor din România a arătat o tendinţă clară: tot mai mulţi antreprenori locali investesc în creşterea propriilor afaceri prin achiziţionarea altor jucători locali. Ponderea investitorilor români în totalul tranzacţiilor din România în care cumpărătorul a fost un investitor strategic (şi nu un fond de private equity) s-a apropiat anul trecut de 50%, marcând o creştere semnificativă faţă de perioadele anterioare. Aceşti investitori îşi consolidează poziţiile fie prin achiziţia competitorilor pe pieţele pe care activează, fie prin intrarea pe noi pieţe prin preluări de alte companii. În ambele situaţii vorbim despre o creştere anorganică. O parte dintre jucătorii din această listă au făcut deja pasul şi spre pieţele externe, iar pentru această iniţiativă ei merită felicitări. Au demonstrat curaj şi încredere în viziunea lor de a deveni jucători regionali.
Mi-aş dori să văd mai multe astfel de iniţiative: antreprenorii locali să îşi extindă afacerile dincolo de graniţele ţării. Companiile antreprenoriale româneşti au dovedit deja că pot deveni lideri pe segmentele lor de piaţă, că pot concura de la egal la egal cu multinaţionalele şi că au capacitatea de a performa într-un mediu competitiv. Este momentul să îşi asume un rol mai important şi pe pieţele regionale şi internaţionale.
Firmele româneşti pot investi în regiune fie prin dezvoltarea organică, replicând modelele de succes aplicate în România, fie prin achiziţia unor jucători locali din alte ţări, pe care să îi integreze în propriul ecosistem de business. Desigur, fiecare piaţă vine cu particularităţile sale, dar sunt convins că antreprenorii români au capacitatea de a se adapta şi de a răspunde provocărilor specifice.
Un exemplu relevant este cel al companiilor din Europa Centrală şi de Est, care au intrat pe piaţa românească şi şi-au consolidat poziţia prin concepte de business inovatoare. De ce să nu vedem şi firme româneşti urmând acelaşi parcurs în regiune? Avem deja dovada că în România există resursele necesare pentru succes: experienţă de business solidă, oameni bine pregătiţi, flexibilitate în luarea deciziilor şi o mare capacitate de adaptare la dinamica pieţei.
Recent, am citit că o companie prezentă de mulţi ani în România a devenit o pepinieră de manageri regionali, pe care îi trimite în diverse operaţiuni internaţionale. Acest model poate fi replicat şi de firmele antreprenoriale româneşti, care au potenţialul de a forma lideri capabili să gestioneze extinderea internaţională a afacerilor locale.
Este momentul să „exportăm” şi mai mult din know-how-ul şi dinamismul firmelor româneşti, să ducem aceste afaceri la nivel regional şi, de ce nu, să devenim campioni pe mai multe pieţe în care activăm. Mi-aş dori ca atunci când călătoresc în regiune, în Europa sau pe alte continente, să pot vedea branduri româneşti active în acele teritorii. Cât de mându aş fi să văd firme româneşti care construiesc în afara ţării, să văd magazine, farmacii şi distribuitori români care vând în afara ţării, să văd furnizori de servicii care au plecat din România şi au reuşit în vestul Europei, să văd producători locali care au facilităţi de producţie în Europa şi, de ce nu, să vedem şi alţi unicorni porniţi de pe meleagurile noastre. E timpul ca antreprenorii locali să îşi extindă afacerile în afara ţării şi să arătăm de ce anume suntem în stare.
