♦ Din mecanism gândit pentru a contribui la decarbonizarea industrială la nivel european, certificatele de carbon au devenit commodity, la fel ca petrolul, intrarea la tranzacţionare a marilor fonduri de investiţii, deciziile de la Bruxelles şi micii speculatori ridicând preţul la peste 55 de euro, nivel greu de imaginat cu ani în urmă ♦ Pentru sectorul de energie local, dependent în proporţie de 20% de cărbuni, dar şi pentru industria cimentului sau cea chimică, raliul făcut de preţul carbonului este o provocare imensă.
„Situaţia de acum îi va afecta pe toţi operatorii care trebuie să se conformeze. Presupun că mai toţi au sperat că lucrurile se vor redresa, dar cei care continuă să spere riscă să piardă foarte mulţi bani“, spune Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management, specialist în domeniul certificatelor de emisii.
În ultimele două săptămâni, certificatele de emisii de CO2 s-au scumpit cu 16 euro pe unitate, depăşind acum pragul de 55 de euro. Saltul este spectaculos dacă se ia în calcul media de anul trecut, de numai 24 de euro, în timp ce valorile din 2013, de 3 euro pe unitate, par acum ireale.
„De la începutul anului 2018, piaţa pentru aceste instrumente s-a deschis, astfel că aici au intrat marile fonduri de investiţii. Preţul de acum este făcut de adevăraţii susţinători ai schemei, de marile fonduri, de Bruxelles şi de micii speculatori, astfel că nivelul are o mare componentă artificială“, completează Manea.
Ce sunt certificatele de emisii?
Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producţie fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. Pe plan local sunt 131 de instalaţii care primesc astfel de certificate, din multiple industrii, după cum arată datele de la Ministerul Mediului. Dincolo de certificatele pe instalaţii, fiecare ţară parte a schemei primeşte astfel de unităţi care pot fi tranzacţionate. Tranzacţiile se fac pe burse specializate, aşa cum este EEX (European Energy Exchange), platformă membră a Deutsche Borse Group.
În cazul instalaţiilor, o parte din alocările de certificate sunt gratuite, companiile care depăşesc ceea ce primesc fiind obligate să achiziţioneze certificatele la preţul pieţei, altfel riscând amenzi.
Scăderea certificatelor de emisii alocate gratuit pentru instalaţiile din România este abruptă, de la 74 de milioane de certificate în 2007, la numai 18,6 milioane de certificate anul trecut când au fost înregistrate emisii de 32 de milioane de tone. Problema este că dacă un operator nu are la finalul exerciţiului numărul de certificate care să corespundă cu tonele de emisii de CO2 eliberate, penalităţile sunt de 100 de euro pentru fiecare certificat lipsă. Scopul este de a înverzi economia europeană în contextul în care obiectivul declarat la nivelul blocului este de zero emisii în 2050.
„Sectorul energetic este cel mai afectat, dar mai departe vorbim despre industria cimentului, siderurgie, industria chimică, hârtie, bere. Chimia este în acest moment în proporţie de 60% neacoperită de certificate, în timp ce sectorul energetic nu mai primeşte din 2013, pentru zona de energie electrică, alocări gratuite“, explică Manea.
