♦ Se ştie că spaţiile comerciale stradale şi-au pierdut de mult din strălucire în faţa mallurilor, dar aici parcă lucrurile sunt duse la extrem.
Spaţii goale, abandonate, în faţa unor curţi din care vin mirosuri pe lângă care, trecând, e cel mai bine să-ţi ţii respiraţia. „Case“ provizorii pentru oamenii străzii, pentru câini şi cine mai ştie cine. Afişe rupte, graffiti, cuvinte care cândva aveau o noimă, dar care stau azi ştirbe de litere pe geamuri soioase şi sparte. Nimic din ce e aici nu te îmbie la o plimbare, chiar dacă totul se înşiră chiar în centrul Capitalei, vizavi de Dâmboviţa, care ar putea să fie pretext de promenadă.
Suntem pe Splaiul Independenţei din Bucureşti, vizavi de Curtea de Apel, pe porţiunea dintre Hanul lui Manuc şi Piaţa Naţiunilor Unite. Un traseu scurt, pe care îl străbaţi în cinci minute, dar care devine mai degrabă o corvoadă din cauza peisajului pe care îl însoţeşte.
De ani întregi, soarta acestei porţiuni de bulevard e parcă din ce în ce mai rea. Se ştie că spaţiile comerciale stradale şi-au pierdut de mult din strălucire în faţa mallurilor, dar aici parcă lucrurile sunt duse la extrem. Extrema negativă, se înţelege.
