România are prea puţine mori şi fabrici care să producă furaje sau alte produse din cereale, unităţi ce pot fi numărate pe degete, iar astfel piaţa internă este incapabilă să absoarbă producţia agricolă şi fermierii locali sunt nevoiţi să exporte materia primă, bătându-se cu Franţa şi Germania, pe de o parte, şi cu Rusia şi Ucraina, pe de altă parte, a afirmat Gheorghe Moraru, administrator al Morar Pan Com, care cultivă 1.000 de hectare cu cereale în Călăraşi.
„Orice investiţie ai face, în cea mai mică linie de procesare, porneşte de la un milion de euro, iar să investeşti singur e dificil. Trebuie să ne unim pe areale restrânse, să facem făină, să nu mai aducem aluat congelat din afară“, a spus Gheorghe Moraru, administrator al Morar Pan Com.
El consideră că pentru a se face mai multe investiţii în România, fermierii au nevoie de stabilitatea terenului pe care îl lucrează, mai exact faptul că arendatorul nu va da pământul anul următor altcuiva, iar pentru asta este nevoie de o lege a arendei cu drepturi şi obligaţii clare pentru ambele părţi, iar contractul să fie încheiat pe o perioadă mai lungă de timp, ca în Franţa.
„Dacă arendatorul vrea să dea mâine terenul altcuiva, nu am nicio pârghie să îl opresc. Contractele în Franţa sunt pe 9-20 de ani, sunt reglementate la nivel zonal, fiecare comună stabilieşte la nivel de teren, productivitate şi costuri cu producţia, o perioadă. În România ar trebui să fie contracte pe 7-15 ani, nu pe 1-5 ani, să am curaj să fac investiţii, să iau un credit de un milion de euro pe 15 ani“, subliniază Gheorghe Moraru.
