Analiză ZF. Cum a ajuns România, cândva pantofarul Europei, să importe încălţări din aproape toate ţările din regiune, inclusiv Ucraina şi Bulgaria?

♦ Piaţa locală se află în top cinci destinaţii pentru producătorii de pantofi din cinci ţări din relativa ei proximitate – Polonia, Turcia, Grecia, Bulgaria şi Ucraina ♦ Spre exemplu, pentru Grecia, România este a doua cea mai importantă piaţă de export, după Cipru, cu o cotă de 18% ♦ Totuşi, cei mai mulţi pantofi de peste graniţă România îi aduce din Polonia, China, Germania, Belgia şi Italia ♦ Aşadar, dincolo de Polonia, volumele mari provin din Occident şi din Orientul Îndepărtat.

Industria de încălţăminte, o indus­trie cu tradiţie în România, a ajuns de la un excedent de 750 mil. dolari acum un deceniu la un deficit care se adânceşte an de an. În perioada 2015-2024, importurile de pantofi, sandale şi alte în­călţări s-au triplat, pe când exporturile au scăzut cu 20%.

România a fost multă vreme „panto­farul“ Europei. În ultima vreme însă, pe măsură ce piaţa a devenit „prea scumpă“, iar fabricile s-au închis, ţara şi-a pierdut acest statut. Mai mult, România a ajuns să importe încălţări din aproape toate ţările din regiune, inclusiv Ucraina şi Bulgaria, state mult mai puţin cunoscute în domeniu.

De altfel, piaţa locală se află în top cinci destinaţii pentru producătorii de pantofi din cinci ţări din relativa ei proximitate – Polonia, Turcia, Grecia, Bulgaria şi Ucrai­na. Spre exemplu, pentru Grecia, România este a doua cea mai importantă piaţă de export, după Cipru, cu o cotă de 18% în valoare, arată datele World Footwear, organizaţie care studiază an de an situaţia din piaţa de încălţăminte.

Motivele pentru care piaţa locală a ajuns să importe din regiune pot fi mai multe. Pe de-o parte, e vorba de proximi­ta­tea geografică şi de faptul că, cel puţin teoretic, pentru unele companii e mai uşor să lege relaţii astfel. Pe de altă parte, poate fi şi vorba de faptul că unele ţări au retaileri mari, care se extind şi care pătrund inclusiv în România. Or, dezvoltarea lor se poate tra­­duce în importuri care vin pe plan autohton din depozitele amplasate în ţările-mamă. Cele mai concludente exemple sunt cele poloneze, dar şi Turcia are o serie de retaileri importanţi care s-au orientat către piaţa locală.