♦ ZF a analizat doar importul de îmbrăcăminte, nu şi pe cel de fire, textile ori încălţăminte ♦ Piaţa locală aduce haine din zeci de state, dar 20 dintre ele asigură 95% din importuri.
România, cândva croitorul Europei, a ajuns să se îmbrace din state precum India, Pakistan sau Myanmar, aceasta din urmă o ţară în război civil deja de mai mulţi ani, arată calculele ZF făcute pe baza informaţiilor de la Institutul Naţional de Statistică.
Mai exact, în 2025 (date provizorii), România a importat haine în valoare totală de 3,4 mld. euro. Acestea au provenit din zeci de ţări din întreaga lume, dar 20 de state sunt, de fapt, cele care îmbracă românii, fiind responsabile pentru 95% din importuri.
Pentru această analiză, Ziarul Financiar a folosit doar datele privind importurile de îmbrăcăminte, nu şi pe cele de fire, textile ori încălţăminte. Mai exact, au fost analizate doar cifrele aferente următoarelor capitole - 61 - Îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate sau croşetate, 62 - Îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte altele decât cele tricotate sau croşetate - şi 63 - Alte articole textile confecţionate, seturi, îmbrăcăminte purtată sau uzată şi articole textile purtate sau uzate, zdrenţe. Aşadar, cifrele acoperă atât hainele noi, cât şi second-hand.
Două direcţii
Este interesant de observat că România importă îmbrăcăminte din două surse mari - ţări europene şi state asiatice. Iar motivele pentru care sunt prezente în clasament cele două tipologii de state sunt diferite.
Mai exact, în ceea ce priveşte ţările precum India, Pakistan sau Myanmar, acestea sunt ţări producătoare, aşa că unele bunuri vin direct de acolo.
Cât priveşte pieţele europene, de multe ori prezenţa lor e justificată de faptul că marii retaileri de modă adună hainele în depozite, iar de acolo le împart în magazine. Ori depozitele sunt prin Europa, fie în piaţa-mamă a fiecărei companii, fie în diferite alte ţări. Multe sunt chiar în România, acestea deservind atât piaţa locală, cât şi altele. Sunt depozite şi în Polonia, Slovacia sau alte state din regiune, fapt ce explică prezenţa tuturor ţărilor din Europa Centrală şi de Est în top pieţe de import de modă pentru România.
Lider detaşat este Polonia, cu aproape 700 mil. euro, adică 20% din totalul importurilor de profil. Motivul? Şi prezenţa multor depozite în cea mai dezvoltată ţară din regiune, şi prezenţa multor retaileri polonezi pe plan local.
Pe poziţiile următoare se află Germania, urmată îndeaproape de China. În cazul Chinei vorbim de importuri de 327 mil. euro. E vorba atât de produse venite de la fabricile din acest stat, cât şi de dezvoltarea accelerată a unor platforme precum Temu, Shein ori Ali Express.
O cronologie
ZF a scris recent că România a ajuns din mare exportator de modă, mare importator şi consumator. În 2025, piaţa locală a importat haine, textile şi pantofi în valoare de 7,3 mld. euro, în timp ce exporturile au ajuns la doar 4,7 mld. euro, ori asta înseamnă un deficit de 2,6 mld. euro, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS.
Până acum un deceniu, situaţia era cu totul alta.
Aceasta esta una dintre industriile unde piaţa locală ţinea capul de afiş, iar exporturile erau mai mari decât importurile. Şi mai era un motiv pentru care economia locală era pe excedent – puterea de cumpărare era mult mai mică, deci şi sumele cheltuite pe îmbrăcăminte şi încălţăminte erau pe măsură.
Acum 20 de ani, România avea un excedent de aproape 2 mld. euro. Şi acum 15 ani plusul era de 800 mil. euro, pentru ca în 2010 să coboare la 300 mil. euro.
Între timp, salariile au crescut, iar românii – cunoscuţi că pun accent pe felul în care arată şi pun accent pe trenduri – au început să cheltuiască mai mult pe modă. Aşa se face că în 2020 (primul an de pandemie), România era deja pe deficit în sector. Iar deficitul tot creşte.
Multă vreme, România a fost văzută drept croitorul şi pantofarul Europei, fabricile autohtone lucrând pentru majoritatea marilor branduri de modă - atât cele mass market, cât şi cele de lux. Proximitatea geografică, forţa de muncă bine pregătită şi preţurile mici practicate local au fost principalele avantaje ale ţării. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Pieţele din Asia - mult mai ieftine - au luat cu asalt producţia de îmbrăcăminte şi încălţăminte. România a devenit aşadar prea scumpă.Iar asta, în mod paradoxal, deşi salariile plătite de industria de profil sunt printre cele mai mici din economie, apropiate de câştigul minim mai degrabă decât de cel mediu.
