Multinaţionalele din industria alimentară nu au deschis nicio fabrică mare, de peste 50 mil. euro, de la zero în România în ultimul deceniu, dar au închis mai multe unităţi de producţie. De ce?
Multe nume internaţionale mari preferă să preia afaceri româneşti pentru sume ce variază de la câteva zeci la peste 100 mil. euro, mai degrabă decât să ridice un proiect de la zero. Motivul este acela că la pachet în tranzacţie sunt incluse şi branduri puternice, bine ancorate în piaţă, dar şi echipe stabile. De multe ori, aceste achiziţii sunt urmate de închideri de fabrici şi eficientizări.
„Cel mai important motiv pentru care nu vedem investiţii mari (de la zero) în domeniu este lipsa forţei de muncă. Astăzi, în România, poţi face fabrici, dar unele puternic automatizare, unde ai un număr mic de angajaţi, ori asta e greu să se întâmple în industria alimentarăî, spune un executiv din industrie. El adaugă totodată că salariile din producţie sunt mai mici decât cele din servicii. Spre exemplu, salariile din industria alimentară sunt cu o treime mai mici faţă de media pe economie.
Ultima investiţie de tip greenfield, de peste 50 mil. euro, în industria bunurilor de larg consum alimentare, aparţine producătorului de lactate Olympus la Braşov şi datează din 2011. Între timp, au mai fost alte fabrici noi deschise local ñ ca de exemplu ETI la Craiova ñ dar investiţia a fost sub acest prag. De asemenea, au existat dezvoltări ale unor proiecte deja existente.