Vineri, 27 martie, a fost promulgată de către Preşedintele României Legea nr. 28/2020 care modifică o serie de prevederi importante ale Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. Prin urmare, pentru câteva minute, încercăm să mutăm atenţia de la pandemia Coronavirus la abordarea principalelor modificări aduse legii 321 şi impactul lor asupra unuia dintre cele mai importante şi mai active sectoare economice la acest moment – retailul alimentar.
O lege nouă, mai multă claritate? – Nu neapărat
În iulie 2016, când legea 321 a fost ultima oară modificată, s-au creat nemulţumiri şi impredictibilitate cu privire la ce intra sub interdicţia facturării/ refacturării taxelor şi serviciilor şi ce nu. Punctul central al modificării din 2016, precum şi al celei de astăzi, rămâne reglementarea taxelor şi serviciilor care reprezintă o componentă foarte importantă a veniturilor retailer-ilor, atât în România, cât şi în majoritatea statelor UE.
Deşi aduce câteva clarificări utile, legea nr. 28/2020 ratează ocazia de a răspunde clar multor întrebări rămase fără un răspuns clar în ultimii 4 ani. Printre întrebările deschise numim, cu titlu de exemplu, caracterul permis şi/ sau condiţiile în care se pot factura servicii pentru plasarea de gondole sau de capete de raft, pentru accesarea de raportări financiare sau, mai nou, în mediul online, pentru asigurarea prezenţei permanente la raftul virtual.
Taxe şi servicii – permise sau nu?
Noua reglementare flexibilizează regimul anterior şi realizează trecerea de la o interdicţie absolută a taxelor şi serviciilor între retaileri şi furnizori, la o permisiune condiţionată. Aceasta stabileşte principiul interdicţiei facturării/ refacturării doar a serviciilor care nu sunt legate de actul comercial.
Fără a detalia suplimentar, legea se limitează la a menţiona că nu sunt legate de actul comercial serviciile privind extinderea reţelei de distribuţie a retailer-ului, amenajările spaţiilor de vânzare ale retailer-ului sau operaţiunile şi evenimentele de promovare a activităţii şi imaginii retailer-ului. Chiar şi anterior adoptării legii noi, era destul de clar în retailul alimentar că taxele percepute pentru deschiderea de magazine noi, cele privind amenajarea spaţiilor interioare şi exterioare ale retailer-ului ori cele care vizau finanţarea anumitor evenimente ale retailer-ilor (de exemplu, evenimente aniversare ori festivaluri sezoniere) nu sunt permise.
Corelativ principiului interdicţiei enunţat anterior, legea nouă stabileşte şi o exceptare. Sunt exceptate categoriile de servicii menţionate în paragraful anterior care vizează activităţi de promovare a produselor achiziţionate de la furnizor, cu condiţia să fie stabilite contractual în mod clar şi în prealabil prestării serviciilor. Cu toate acestea, printre categoriile de taxe/ servicii care nu au legătură cu actul comercial şi care nu pot beneficia de vreo exceptare, ne putem gândi la: taxe pentru renovarea/ repararea magazinelor retailer-ilor, garantarea marjei de profit a retailer-ului, precum şi orice alte modalităţi de finanţare a activităţilor ale căror riscuri, prin natura lor, revin retailer-ilor, iar nu furnizorilor.
Pentru categoriile de servicii permise de lege, anume acelea care sunt legate de actul comercial, legea 28/2020, similar reglementărilor UE în materie, stabileşte doar că acestea trebuie să fie agreate contractual (n.n., în mod clar şi lipsit de ambiguitate), în principal pentru a evita facturarea unor servicii prestate, dar neagreate anterior. Astfel, în spiritul reglementărilor UE, legea stabileşte două categorii de servicii: (1) cele care nu sunt legate de actul comercial, pe care retailerii nu le pot factura nici măcar dacă agreează în scris acest lucru cu furnizorul, respectiv (2) cele care sunt legate de actul comercial, pe care retailerii le pot factura, cu condiţia ca acestea să fie agreate contractual, în mod clar şi fără ambiguitate. În legătură cu acest ultim punct, considerăm util şi necesar ca documentul contractual să fie agreat şi semnat anterior începerii prestării efective a serviciilor.
Alte modificări importante – termene de plată, sancţiuni şi obligaţii specifice
Legea nr. 28/2020 aduce şi alte câteva modificări importante. În primul rând, aceasta modifică termenele de plată a bunurilor - pentru produsele alimentare proaspete, acesta creşte la 14 zile lucrătoare de la recepţie, iar pentru celelalte categorii de bunuri alimentare, legea renunţă la termenul anterior de 30 de zile calendaristice, lăsând stabilirea acestuia la latitudinea părţilor, potrivit legii. În al doilea rând, noua reglementare modifică regimul sancţiunilor – pentru prima categorie de contravenţii (inclusiv taxe şi servicii şi vânzare în pierdere), se elimină măsura suspendării autorizaţiei de funcţionare în caz de abatere repetată, iar pentru celelalte două categorii, legea înăspreşte sancţiunile, care pot ajunge în prezent la 250.000 Lei.
Sesizăm, totodată, şi o posibilă necorelare legislativă a legiuitorului care, deşi la articolul 12 stabileşte posibilitatea (iar nu obligaţia!) retailer-ului de a achiziţiona anumite produse prin parteneriate directe, la articolul 16 privind sancţiunile, stabileşte o amendă cuprinsă între 200.000 şi 250.000 Lei pentru nerespectarea articolului 12. Nu în ultimul rând, ca urmare a procedurii de infringement demarate împotriva României de către Comisia Europeană, se elimină obligaţiile în sarcina retailer-ilor de favorizare a comercializării/ promovării produselor româneşti.
Intrare în vigoare şi modificarea contractelor în vigoare
Legea intră în vigoare în 45 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial. Contractele în desfăşurare trebuie modificate pentru a fi aduse în acord cu noile prevederi în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii (iar nu de la data publicării!). De asemenea, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, se aşteaptă adoptarea de norme metodologice de aplicare a legii 321. Cu toate acestea, notăm că şi forma veche a legii a prevăzut această obligaţie, însă fără vreun rezultat.
Aşteptări
Credem că după încetarea stării de urgenţă vom vedea o revenire către serviciile de promovare şi marketing, existând interes din partea producătorilor să îşi promoveze produsele. De asemenea, aşteptăm şi o promovare susţinută a produselor româneşti existând campanii de susţinere a producătorilor locali în contextul actual, post pandemie.
