Când vine vorba de pâine, discuţiile pot căpăta o încărcătură politică foarte rapid, scrie Bloomberg. De la Revoluţia Franceză, la Primăvara arabă, creşterile de preţuri şi penuriile de alimente au alimentat conflicte, au dus la căderea unor lideri şi a unor regimuri.
În contextul pandemiei, în multe ţări mai bogate rafturile goale, achiziţiile de panică ţin titlurile ziarelor. Ţări mai sărace ca Ucraina, un producător major de cereale, şi-au limitat exporturile de cereale, iar Vietnamul, al treilea mare furnizor de orez din lume, a interzis exporturile acestei materii prime.
Coronavirusul nu numai că a perturbat lanţurile de aprovizionare, dar a şi relansat o discuţie despre autosuficienţă, cu o nuanţă de naţionalism. Cel puţin 10 ţări au introdus restricţii cu privire la exporturile de cereale sau orez de la mijlocul lunii martie, iar deşi unele dintre aceste acţiuni nu vor fi unele de durată, probabil faptul că astfel de ameninţări au fost lansate ar trebui să servească drept avertisment pentru guverne.
Şi chiar şi pentru unele economii dezvoltate care depind masiv de importuri de orez sau cereale, ca UK, problema poate deveni una mai urgentă din punct de vedere politic. „A fi bogat nu mai garantează că vei putea obţine ce vrei pe pieţe dificile“, arată Tim Benton, de la think tank-ul Chatham House.
Specialiştii din domeniul alimentar sunt de acord că în prezent există suficiente stocuri de cereale şi alimente de bază la nivel mondial. Ce generează unele deficite sunt problemele de distribuţie cauzate de măsurile de carantină. Problema ar putea încuraja totuşi unele ţări să-şi întărească sectorul agricol.
„Vom asista la sisteme alimentare mai naţionaliste şi încercări de a obţine autosuficienţa alimentară“, arată Rami Zurayk, profesor la American University of Beirut.
„Însă cred că totul are un caracter politic. Sunt trimise semnale către oamenni că statul încearcă în mod activ să-i protejeze şi face tot posibilul pentru a asigura securitatea alimentară“.
În actuala criză, naţionaliştii vă d o oportunitate de a c-ştiga teren. Cu multilateralismul sub asediu, şi lideri populişti controlând state cu un sector agricol foarte dezvoltat de la Brazilia la India, astfel de dezbateri s-ar putea intensifica.
Chiar şi înainte de COVID-19, protecţionismul era un refren comun. Şi chiar există motive de îngrijorare cu privire la securitatea alimentară. În decurs de trei ani până în 2010, c-nd mari exportatori de cereale ca Rusia s-au panicat în legătură cu stocurile de alimente şi şi-a limitat exporturile, preţurile au crescut.
Şeful pe comerţ al UE Phil Hogan a lăsat deoparte orice diplomaţie în timpul unei conferinţe video cu omologii G20 după ce Rusia a propus restrângerea exporturilor: „Nu există niciun deficit la nivel mondial în acest moment şi astfel de măsuri sunt complet nejustificate“.
Acest lucru se întâmpla în martie. În această lună, miniştrii UE pe comerţ dezbat cum să avanseze „autonomia strategică“ a blocului, iar preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen vorbeşte despre diminuarea dependenţei prin „scurtatea şi diversificarea lanşurilor de aprovizionare“.
Discuţiile delicate sunt doar la început.
