România are 12,7 milioane de hectare de teren agricol, de trei ori mai mult decât Ungaria, şi produce anual peste 20 milioane de tone de cereale, fiind unul dintre principalii producători din Europa, dar, în ciuda acestui avantaj, rămâne concentrată pe exportul de materie primă. Ungaria, deşi are mult mai puţin teren agricol şi resurse, reuşeşte să atragă investiţii mari în industria alimentară, depăşind România la acest capitol, cu 725 milioane de dolari investiţi în 2022, comparativ cu 518 milioane de dolari în România. Astfel, în timp ce avem resurse naturale, pierdem valoare adăugată în procesarea lor.
„Avem fabrici mari în industria alimentară, dar nu sunt utilizate la capacitate maximă. Avem costul fix mediu per produs destul de ridicat, avem birocraţie şi cel mult putem să atragem bani pentru modernizare. E puţin probabil să se întâmple să fie investiţii în construcţii de noi unităţi de procesare în România. Este foarte, foarte mare procesarea la noi, mai mare decât avem necesarul de consum intern. Dar, din păcate, suntem exportatori de materii prime, nu le procesăm în România. De exemplu, cerealele le trimitem în afară. Noi avem materii prime, avem potenţial şi avem capacităţi de procesare, dar nu le utilizăm la capacitatea reală“, spune Nicolae Istudor, rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE).
