♦ Fermier român: „Olanda este la a treia generaţie de fermieri, are sol, organizare de piaţă, know-how, iar universităţile se ocupă de fermieri şi de cercetare“.
În România, mai ales în Oltenia, consumul de ceapă este parte din tradiţia locală. Dar, dincolo de această regiune şi consumul proaspăt, ceapa este un ingredient de bază în bucătăria românilor, pentru că e nelipsită în ciorbe, tocăniţe şi aproape orice fel clasic de mâncare. Chiar dacă în ultimii ani trendurile de pe social media au încercat să sugereze că nu e recomandat să consumi ceapă în orice moment, consumul a rămas constant. În acelaşi timp, producţia internă a scăzut odată cu reducerea suprafeţelor, astfel că gradul de autoaprovizionare al României, adică raportul dintre producţia internă şi consum, după exporturi, a ajuns la 64%.
Diferenţa este acoperită din importuri. „La noi s-a redus suprafaţa cultivată cu ceapă, pentru că au fost recolte din ce în ce mai slabe de la an la an. Şi când la ceapă ai costuri de 30.000-35.000 de lei pe hectar, dacă nu şi mai bine, adică vorbim de 6.000-7.000 de euro, şi nu scoţi banii aceştia când vinzi, nu mai cultivi. Anul acesta, de exemplu, s-a vândut ceapa la un preţ - mă uitam pe nişte facturi - cam la fel ca în 2010“, a spus Daniel Ciuhureanu, membru al Brateşleg Grup, format din mai mulţi producători de legume din judeţul Galaţi.
România a produs în 2024 aproximativ 234.000 de tone de ceapă, potrivit ultimelor date disponibile ale Insitutului Naţional de Statistică. Comparativ cu 2023, când producţia a fost de 253.000 de tone, este o scădere de 7,5%. Pe lângă producţia internă, România a importat în 2024 circa 95.000 de tone de ceapă, în timp ce exporturile au fost aproape inexistente, de doar două tone, conform aceleiaşi surse.
Dacă în 2020 România producea 373.000 de tone de ceapă, nivel la care aveam un grad de autoaprovizionare de 81,6%, situaţia a început apoi să se deterioreze. În 2021, producţia a coborât la 357.000 de tone, însă România reuşea încă să îşi acopere peste 80% din necesarul intern din producţia proprie. Declinul a continuat în 2022, când producţia a scăzut la 263.000 de tone, adică o diminuare de 26% într-un singur an. Tendinţa descendentă s-a menţinut şi în anii următori, la 253.000 de tone în 2023 şi 234.000 de tone în 2024. Practic, în doar patru ani producţia anuală s-a redus 37%.
Una dintre cauzele pe care le-a identificat Ciuhureanu pentru producţiile din ce în ce mai mici este eficacitatea pesticidelor. România a scos de pe piaţă anumite molecule considerate cancerigene la nivelul UE. „Olandezii şi germanii nu s-au grăbit să le scoată până nu au găsit altceva în locul lor, dar la noi au adus unele care sunt apă de ploaie, iar culturile se îmbolnăvesc şi noi pierdem bani“, a subliniat Ciuhureanu.
Astfel, cultura cepei în România este în declin, pentru că nu mai sunt substanţe care să ţină sub control populaţiile de tripşi. Tripsul este un mic dăunător ce înţeapă frunza când ceapa este verde, apoi începe să intre la bulb, pe la sfârşitul lunii iunie. Tripsul cepei este cunoscut şi sub denumirea de tripsul tutunului, fiind un dăunător răspândit în întreaga lume. El s-a înmulţit foarte mult şi e foarte greu de combătut în România, spune fermierul. „Ne învârtim într-un cerc vicios. Problema nu e tripsul în sine. El înţeapă frunza, iar locul devine o poartă de intrare pentru toate bolile grave ale cepei. Sunt răni deschise pe frunză şi pe acolo intră bolile: mana, alternarioza, putregaiul. De vreo câţiva ani a mai apărut o altă boală nouă, Stemphylium se numeşte, iar la aceea, practic, nu avem leac“, a explicat producătorul de legume din Galaţi.
Însă, în timp ce producţia a scăzut, consumul intern s-a menţinut la peste 350.000 de tone anual, ceea ce a dus la scăderea accelerată a gradului de autoaprovizionare, de la peste 80% în 2020-2021 la aproximativ 64% în 2024. Pe scurt, România a trecut în doar câţiva ani de la o poziţie confortabilă, în care îşi asigura cea mai mare parte a consumului din producţia internă, la o dependenţă tot mai mare de ceapa din import. Dacă ne uităm mai în spate, acum zece ani, gradul de autoaprovizionare este de 87%.
„La ceapă, o problemă sunt şi preţurile sunt foarte mici, care ţin de organizarea pieţei. Pe de o parte, faptul că toată lumea vrea să câştige şi să vândă în sezon, adică în iulie, august, septembrie, maximum octombrie, pe de altă parte ţine de globalizare sau de faptul că suntem într-un continent unde se produce mult. Anul trecut a fost un an foarte favorabil pentru ceapă, chiar dacă au fost suprafeţe mai mici; producţiile au fost mai mari în toată Europa, şi la ceapă, şi la cartof, şi am avut excedent“, a spus Daniel Ciuhureanu, membru al Brateşleg Grup, format din mai mulţi producători de legume din judeţul Galaţi.
Acum, de exemplu, fermierul spune că încă mai este marfă românească care să acopere consumul până pe la sfârşitul lunii sau până la 15 martie. Următoarea producţie din România apare în luna iunie. E o varietate de ceapă care se seamănă din toamnă şi se recoltează în iunie, dar, cum a fost iarna aceasta a fost grea, probabil că va apărea spre sfârşitul lui iunie, în loc de începutul lui iulie.
Astfel, cu o producţie mai mică, România a importat ceapă circa 100.000 de tone de ceapă în valoare de 31 de milioane de euro în 2024, iar piaţa este dominată de Olanda. Cu exporturi de 16,2 milioane de euro către România, olandezii acoperă peste jumătate din totalul importurilor.
„Cunosc foarte bine piaţa olandeză şi fermierii, dar şi organizarea pieţei de acolo. Ei sunt la a treia generaţie de familii care se ocupă cu legumicultura. La noi a dispărut o generaţie şi am luat-o de la zero acum 20 de ani. Acolo nu stă nimeni să vândă direct din câmp. Toată lumea bagă marfa în depozit, există cooperative, firme mari care se ocupă de export, au bursă, stabilesc preţurile, se fac contracte şi se vinde. E altfel. Olanda are sol, organizare de piaţă, know-how, iar universităţile se ocupă de fermieri şi de cercetare“, a explicat Daniel Ciuhureanu.
Un alt aspect legat de Olanda este faptul că nu are provocări la fel de mari ca România cu tripsul cepei. La ei bate tare vântul, e mai răcoare ca la noi şi nu prea au tripşi. În plus, plouă mai des, iar tripsul nu face ravagii ca la în România. E vorba şi de climă, susţine fermierul.
„Din cauza aceasta, dacă acum 40-50 de ani polul cepei era ţări mediteraneene precum Spania, Italia, Grecia, în timp s-a mutat spre nordul Europei. Este o chestiune care ţine de schimbările climatice“, a explicat Ciuhureanu.
Apoi, pe locul al doilea în topul ţărilor din care România importă ceapă este Germania, cu 4,6 milioane de euro, şi Austria, cu 3,8 milioane de euro. În top mai sunt Polonia (2,7 milioane de euro), Ucraina (2,6 milioane de euro) şi Republica Moldova (2,2 milioane de euro), conform datelor Eurostat. Astfel, structura importurilor arată o dependenţă puternică de piaţa vest-europeană.
„Eu am terminat de mult marfa mea şi, în momentul acesta, aduc ceapă în special din est. Mai aduc şi din vest, dar în est preţul este mai bun în est, iar logistica face diferenţa. Import din Republica Moldova şi Ucraina. Eu sunt cel mai mare trader“, a susţinut Daniel Ciuhureanu.
Acesta a explicat că în Ucraina şi Moldova, condiţiile meteorologice sunt asemănătoare cu cele din România, dar Ucraina un plus şi anume are mult cernoziom. Şi în Moldova jumătate din ţară e câmpie, cu soluri de tip cernoziom, cum sunt la noi în Bărăgan.
Moldova are o restricţie legată de apă, dar dacă ar avea irigaţii, ar face o producţie foarte bună şi ar fi o competiţie mai serioasă. Ucraina are mai multă apă şi înainte să fie distrus barajul de la Kakhovka, acum câţiva ani, în timpul războiului, avea zeci de mii de hectare în zona aceea, fiind una dintre cele mai mari zone de ceapă din toată Eurasia. La vremea respectivă, Ucraina exporta foarte mult spre Rusia, apoi s-au mutat cu marfa în Europa. Tot atunci exportau mult către Iran, Irak, Georgia, Azerbaidjan, către ţările din Asia Centrală. „Mă întâlneam acolo cu o grămadă de iranieni, georgieni, toţi veneau să cumpere din zona aceea. Se vindea foarte uşor. Chiar şi Turcia avea linii de transport - containere pe feribot sau tiruri - era o rută din Crimeea spre Turcia, ajungeau uşor. Acum, Ucraina produce în continuare, dar populaţia clar a scăzut şi are surplus de marfă. Barajul s-a dărâmat şi s-a redus şi din suprafaţă. În plus, o regiune unde se producea, Herson, este în majoritate sub control rusesc“, a explicat Ciuhureanu.
La zece luni din 2025, importurile de ceapă au depăşit deja 32 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că, în valoare, au trecut peste nivelul înregistrat pe întreg anul 2024, când totalul a fost de 31 de milioane de euro, mai arată datele Eurostat. Dacă ritmul se menţine şi în ultimele două luni ale anului, 2025 ar putea marca un nou record al importurilor de ceapă pentru România.
„Anul trecut a fost, de exemplu, un an cu ceapă foarte scumpă. Au fost câţiva ani în care ceapa a fost scumpă în toată Europa. Dacă nu ţineam eu piaţa cu Ucraina şi Moldova, olandezii aduceau ceapa în România la un euro. Eu am ţinut-o la jumătate de euro, pentru că am adus încontinuu marfă de acolo. Olanda şi Austria au trebuit să facă faţă concurenţei din Ucraina sau din Moldova la jumătate de preţ. Scopul final este ca românul să aibă un preţ mai mic la raft“, a spus Ciuhureanu, care vinde către retailerii mari din România. El mai vinde şi în segmentul HoReCa, ceapa mare, considerară marfa supradimensionată care este greu de vândut în retail.
În ceea ce priveşte evoluţia pieţei cepei, el crede că tehnologia rezolvă o parte din problema lipsei forţei de muncă. Cultura cepei este mecanizată în proporţie de aproximativ 80%, însă există o perioadă în care planta este foarte mică şi trebuie eliminate buruienile. Când ceapa creşte, orice intervenţie o stresează şi este nevoie de oameni în câmp. Între timp, au apărut maşini cu fotocelule care deosebesc buruiana de ceapă şi aplică erbicid direct pe buruiană, iar preţul lor a scăzut faţă de acum cinci ani.
Apoi, el vede o evoluţie pozitivă, pentru că în ultimii ani s-au mai făcut spaţii de depozitare şi se mai construiesc în continuare. El vinde seminţe şi observă o creştere a cererii, pentru că unii fermieri trec de la cereale la producţia ceapă, astfel că suprafaţa cultivată ar putea creşte. Totuşi, spune că mulţi văd „o fată morgana“ în ceapă, dar este o cultură pretenţioasă, diferită de celelalte, care presupune multă muncă şi mult efort.
