Expresia „are balta peşte” este una foarte folosită şi pentru cea mai mare parte a istoriei omenirii este adevărată. Între anii 1950 şi 1990, captura totală de peşte s-a mărit de cinci ori. Apoi, aceasta a stagnat, menţinându-se la un nivel mediu de 85 de milioane de tone, scrie Quartz.
Nu este greu de ghicit unde este vina: supra-pescuitul. Aceasta devine şi o problemă biologică, deorece pescuitul în exces face ca în urmă să rămână prea puţini adulţi care să repopuleze mediul acvatic.
Banca Mondială dă răspunsul pentru care captura a rămas la acelaşi nivel de 20 de ani, chiar dacă indivizii capabili de reproducere au rămas în număr redus: pescuitul în exces nu doar că dăunează populaţiei de peşti, ci şi economiei, pentru că se folosesc din ce în ce mai multe resurse, dar rezultatele obţinute nu sunt diferite.
Eforturile la nivel global în cadrul pescuitului s-au mărit de patru ori în ultimii 40 de ani, în timp ce nivelul capturii nici măcar nu s-a dublat, a spus Charlotte de Fontaubert, specialist în activităţi de pescuit al Băncii Mondiale.
„Dacă trebuie să pescuim de patru ori mai mult pentru a prinde peşte de două ori mai mult, singura explicaţie este că nivelul populaţiei de peşte a scăzut foarte mult”, spune Fontaubert.
Raportul Băncii Mondiale ia în calcul nu doar activele din pescării, ci şi costurile şi subvenţiile. Astfel, industria pescuitului a capturat peşte marin în valoare de 164 mld. dolari în 2014. Calculând profitabilitatea ţinând cont de costuri şi subvenţii, pescăriile la nivel mondial au produs o pierdere de 44 mld. euro, conform Băncii Mondiale.
„Sunt prea multe vapoare acolo (în oceanele lumii - n.r. red.) care nu doar că sunt neprofitabile din punct de vedere financiar, ci şi pescuiesc mult peste limita în care populaţia de peşti se poate regenera natural”, spune Glenn-Marie Lange, economist al Băncii Mondiale şi unul dintre autorii raportului.
Desigur, asta nu este valabil pentru toate ţările. Din 139 de ţări evaluate, 64 generează profit în urma activităţilor de pescuit. Însă, pentru 75 dintre ţările evaluate, activitatea de pescuit înseamnă pierdere.
România se află în zona ţărilor care înregistrează pierderi în urma activităţilor de pescuit, conform raportului Băncii Mondiale.
Există un termen pentru astfel de pescării: „zombie”, deoarece sunt instituţii neprofitabile care sunt ţinute în viaţă de subvenţiile de la stat. Problema cu aceşti zombie este că risipesc resurse care ar putea fi redirecţionate către alte activităţi.
