Retailerii pun la bătaie discounturi şi promoţii personalizate clienţilor dispuşi să îşi ofere datele în programele de loialitate. Este această practică discriminatorie? De ce un consumator care nu e de acord să îşi ofere datele trebuie să plătească mai mult?

♦ Aceste programe de loialitate disponibile sub formă de carduri de fidelizare au ajuns să aibă fiecare milioane de utilizatorii ♦ Pentru retaileri, ele reprezintă o modalitate de a studia în amănunt comportamentul de consum al clienţilor. Astfel, în schimbul unor date (de la adresa de e-mail la numărul de telefon), oamenii primesc oferte personalizate, reduceri şi alte beneficii. Retailerul, pe de altă parte, ştie ce cumpără fiecare client, când cumpără, cât cheltuie etc.

Într-o perioadă în care clienţii sunt mai puţin fideli decât oricând, într-o eră în care relaţiile – chiar şi cele interumane, darămite cele dintre consumatori şi branduri – sunt mai scurte şi mai instabile decât oricând, programele de loialitate sunt mai valoroase ca niciodată. Reduceri, oferte speciale - personalizate în functie de istoric, premii sau puncte. Acestea sunt câteva dintre avantajele pe care restaurantele, retailerii, companiile aeriene sau lanţurile hoteliere le promovează când vine vorba de progra­mele proprii de loialitate.

Dar ce câştigă companiile? Informaţii cruciale pentru business.

În România, acest instrument de fideli­zare a sosit mai târziu, dar a prins repede la public, iar cel mai concludent exemplu îl re­pre­zintă programele dezvoltate de marii re­taileri alimentari, care adună peste milioane de membri fiecare. De ce se înghe­suie con­sumatorii să descarce aplicaţii, să aibă car­duri virtuale sau fizice? Care-i şmecheria?