Muştarul de lângă micii făcuţi pe grătar, ketchupul pentru cartofii prăjiţi la disc sau condimentele pentru friptură de pui, de porc ori de oaie au, de multe ori, origine externă. România a importat sosuri, preparate pentru sosuri şi amestecuri de condimente în valoare de 185 de milioane de euro în 2025, un nivel fără precedent, iar principalii furnizori au fost Germania, Ungaria, Italia, Polonia şi Slovacia, arată datele Eurostat.
În spatele acestor importuri stă şi dispariţia unor culturi locale, precum muştarul sau coriandrul, pe care fermierii spun că au fost nevoiţi să le abandoneze din cauza scăderii preţurilor şi a lipsei unui sprijin din partea statului.
„Am cultivat între 150 şi 200 de hectare cu muştar. Produceam inclusiv sămânţă certificată, din categorii superioare, făceam genetică pentru alţi producători din ţară şi vindeam boabele de muştar către fabricile din ţară. Am renunţat însă din cauza scăderii preţului. De la 1.500 de dolari/tonă a ajuns la 1.300, apoi la 1.200, iar în cele din urmă la 600 de dolari/tonă, astfel că nu mai era rentabil. Nici nu există o politică de stat care să susţină această producţie prin subvenţii. Aceeaşi poveste a fost şi cu coriandrul“, spune Gheorghe Lămureanu, proprietar al Agroterra.
