AfCFTA este de aşteptat să facă Africa mai atractivă pentru investiţii, ceea ce ar duce la creşterea economiilor şi implicit la creşterea interesului, spre exemplu, al companiilor germane, în prezent forţe puternice de creştere economică pentru Europa de Est.
Când SUA desfac vechi alianţe economice, iar Marea Britanie întoarce spatele Uniunii Europene, statele africane au făcut un pas decisiv spre crearea a ceea ce poate deveni cea mai mare zonă de comerţ liber din lume. România are deja relaţii comerciale bine definite cu cele mai mari economii africane, cu care are excedent comercial.
Acordul pentru o zonă de comerţ liber pan-africană a intrat în vigoare la sfârşitul lunii trecute, iar piaţa propriu-zisă, unde vor fi eliminate tarifele pentru 90% din produsele comercializate, va începe să funcţioneze pe 7 iulie. Deocamdată, zona cuprinde 22 de state membre ale Uniunii Africane (UA), organizaţie care reuneşte 55 de ţări. 22 este numărul minim necesar pentru formarea Zonei Continentale Africane de Comerţ Liber (AfCFTA), potrivit AFP. Când uniunea comercială va cuprinde toate cele 55 de state, aceasta va deveni o piaţă cu 1,2 miliarde de consumatori şi cu un Produs Intern Brut cumulat de peste 2.500 de miliarde de dolari. Spre comparaţie, Uniunea Europeană, care în prezent cuprinde 28 de state, are o populaţie cumulată de 512,6 milioane de persoane şi un PIB de 19.000 de miliarde de dolari. Doar Germania, cea mai mare economie europeană, are un PIB de peste 4.000 de miliarde de dolari. Însă, după cum scrie Financial Times, Africa are potenţialul de a deveni noua Chină a lumii. China a fost considerată mult timp fabrica lumii, companiile străine fiind atrase să producă acolo de forţa de muncă ieftină. Însă Beijingul schimbă strategia de creştere pentru a duce economia mai sus pe scara valorii.
„Este un punct de cotitură în istorie“, a afirmat Albert Muchanga, comisarul UA pentru comerţ şi industrie. El consideră naşterea zonei comerciale libere ca fiind „un angajament pragmatic, la nivel continental, pentru integrare economică“.
Directorul general al Asociaţiei de Business Germano-Africane Christoph Kannengiesser a precizat pentru Deutsche Welle că aproape toate statele membre ale UA au semnat acordul pentru AfCFTA, ceea ce înseamnă că sunt interesate de liberalizarea comerţului. Kannengiesser notează că astfel de proiecte au nevoie de timp pentru a deveni solide. Nici piaţa unică a Europei nu a ajuns la actualele dimensiuni peste noapte. Apoi, alte acorduri de comerţ cum ar fi NAFTA şi TTIP, care implică economii mult mai mari şi mai mature decât cele africane, încă sunt controversate doarece în astfel de acorduri tendinţa este de a exista cineva care dă mai mult şi cineva care primeşte mai mult, adică pierzători şi câştigători. „Acest lucru poate declanşa conflicte de distribuţie şi ar putea duce la tendinţa de a proteja excesiv propriul interes“, a spus Kannengiesser.
Din AfCFTA nu vrea să facă parte Nigeria, cel mai populat stat african şi cel mai bogat în rezerve de petrol. Specialistul german în comerţ crede că acest lucru nu este neapărat rău deoarece, în timp ce-şi urmăreşte interesul naţional şi se simte mai puternică pe cont propriu, Nigeria nu va putea ignora dinamicile economice ale Africii pe termen lung.
Africa a mai experimentat cu zonele de comerţ liber, în care tarifele au fost cel puţin parţial înlăturate. Astfel, în 1959 a fost înfiinţată L’Union Douaniere de l'Afrique de l'Ouest, precursorul Comunităţii Economice a Statelor Vest-Africane (ECOWAS), o alinaţă cu 15 ţări. Apoi, ca exemplu mai poate servi Uniunea Vamală Sud-Africană (SACU). Însă acestea sunt nuclee îndepărtate unul de celălalt. Iar distanţele dintre statele africane pot fi uriaşe. Între sud şi nord şi între est şi vest nu există infrastructură modernă. Rutele feroviare sunt într-o stare proastă, iar cele rutiere şi mai proastă. Şoselele sunt adesea congestionate. La punctele de trecere peste graniţe se formează de obicei blocaje uriaşe. Un camion care pleacă din Cape Town, Africa de Sud, are nevoie de peste zece zile pentru a parcurge distanţa de 8.200 de kilometri până în Ouagadougou, capitala Burkinei Faso. Kannengiesser spune că comerţul intraafrican nu a jucat un rol împortant din punct de vedere economic. În timp ce 70% din exporturile naţiunilor europene se duc tot către state din Europa, în cazul Africii este de 16%. AfCTFA ar putea duce la creşterea comerţului intracontinental cu 60% în trei ani.
„Există mult loc pentru îmbunătăţiri“, subliniază neamţul. Însă prin înfiinţarea AfCTFA, naţiunile africane trimit semnalul potrivit la timpul potrivit, crede acesta, argumentând că pieţele deschise şi comerţul liber vor continua să fie necesare pentru bunăstarea oamenilor în secolul XXI. În timp ce preşedintele american Donald Trump încearcă să bombardeze ori de câte ori poate acordurile de comerţ liber, acordul african „reprezintă un semnal mai mult decât pozitiv“, a mai spus Kannengiesser.
AfCFTA este aşteptată să facă Africa mai atractivă pentru investiţii, ceea ce ar duce la creşterea economiilor şi implicit la creşterea interesului, spre exemplu, al companiilor germane, în prezent forţe puternice de creştere economică pentru Europa de Est.
Observatorii pieţei africane au remarcat că un rol important în realizarea AfCTFA îl are Beijingul, care şi-a folosit influenţa diplomatică, politică şi comercială pentru a împinge statele africane spre un acord. De AfCTFA va beneficia mult China deoarece a doua economie ca mărime a lumii, în competeţie pentru dominaţie comercială cu SUA, caută resurse şi produse ieftine şi de încredere, în condiţiile în care principalii furnizori de acum, ţările din Asia de sud, se dezvoltă şi devin mai scumpi. China, prin proiectul său Belt and Road Initiative, se implică în dezvoltarea de infrastructură de transport, de telecomunicaţii şi energie în Africa.
În Nigeria, cea mai mare economie africană, România a exportat anul trecut de doar 44 de milioane de euro, cu 60% mai mult decât în anul anteror. În schimb, cea mai mare piaţă africană a României este Egipt, unde exporturile au urcat cu 51%, la 672 de milioane de euro. Egipt este a treia economie ca mărime din Africa. Marocul (556 milioane euro) a ocupat în 2018 locul doi în topul pieţelor africane pentru exportatorii români, urmat de Algeria (301 milioane euro) şi Africa de Sud. Algeria este a patra economie ca mărime a Africii, iar Africa de Sud a doua. România importă cel mai mult din Maroc ñ 183 milioane euro, în creştere cu 13%. În total, exporturile româneşti căre Africa au însumat anul trecut 2,285 miliarde euro, în creştere cu 7%, iar importurile 586 milioane euro, în urcare tot cu 7%, potrivit datelor ISSE.
