În ultimii ani, agricultura a contribuit semnificativ la creşterea produsului intern brut al României, randamentul sectorului vegetal, spre exemplu, fiind anul trecut cu aproape 50% peste media ultimilor 5 ani. În 2017, sectorul agricol a înregistrat o creştere de 20-30% faţă de anul precedent, generând mai mult de o pătrime din creşterea de 8,8% a PIB în trimestrul al treilea al anului trecut faţă de acelaşi trimestru al anului precedent, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică.
Creşterea sectorului agricol în 2017 nu a fost pur întâmplătoare. Ea s-a datorat atât condiţiilor meteo favorabile, dar şi creşterii semnificative şi chiar peste media Uniunii Europene a absorbţiei de fonduri europene pentru finanţarea investiţiilor din agricultură, intensificării creditării bancare a acestui sector, dar şi efectului interesului crescut al investitorilor activi în agricultură.
Pentru a asigura o creştere sustenabilă pe termen lung a sectorului, trebuie rezolvate problemele locale legate de clarificarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi unificarea lor în vederea exploatării lor eficiente. De asemenea, este necesară revizuirea legislaţiei existente astfel încât să faciliteze şi să încurajeze asocierea fermierilor în cooperative funcţionale după modelul vest-european sau chiar brazilian. Dar, mai mult, sectorul agricol din România ar trebui să se transforme într-un sector de înaltă tehnolgie, sau „AgTech“. Care sunt cele zece tendinţe globale majore ce determină această transformare?
Creşterea generală a populaţiei globale: se estimează că populaţia globului va ajunge la 10 miliarde până în 2050.
Urbanizarea accelerată: în prezent, 50% din populaţia globului trăieşte în oraşe.
Impactul celei de-a patra revoluţii industriale: inovaţia şi noile tehnologii vor contribui la creşterea randamentelor şi reducerea costurilor.
Schimbări societale: nevoia pentru produse alimentare care sunt mari consumatoare de resurse este în continuă creştere.
Schimbările climatice: acestea vor afecta negativ calitatea solului şi a randamentelor culturilor.
Comerţul global: recoltele se cultivă în anumite zone geografice, însă apoi se procesează şi comercializează pe pieţele internaţionale.
Biotehnologia: genomica şi modificările genetice pot ajuta la îmbunătăţirea varietăţilor existente.
Integrarea lanţului valoric: marii jucători din sectorul agricol au început să se integreze vertical astfel încât să optimizeze lanţul valoric.
Reglementările internaţionale: exporturile globale determină modificări ale reglementărilor între diferite ţări.
Serviciile colaterale: furnizorii de produse agro-chimice oferă din ce în ce mai mult o varietate largă de servicii colaterale.
Dintre factorii specifici sectorului agricol care amplifică această transformare, notăm că:
♦ noile preferinţe ale consumatorilor determină o cerere crescută pentru produse şi servicii personalizate, dar şi o importanţă tot mai mare acordată alimentelor „sănătoase“ provenite din surse sustenabile. De asemenea, este de remarcat;
♦ impactul tehnologiilor emergente, cu accent pe dezvoltarea ţesuturilor biologice, tehnologii de producţie avansate, vehicule autonome şi echipamente conectate;
♦ totodată, există o tendinţă crescândă de integrare pe verticală şi orizontală a produselor şi serviciilor adiacente oferite de companiile din sector.
În acest context, ecosistemul agricol se confruntă cu noi provocări, care determină însă şi oportunităţi semnificative de creştere pentru jucătorii actuali şi viitori.
Creşterea rapidă a populaţiei globale, din care 10% este subnutrită, va impulsiona creşterea semnificativă a randamentelor. Astfel, utilizarea dronelor, roboţilor, serviciilor de analiză de date agricole, platformelor de monitorizare de tip IoT („Internetul Tuturor Lucrurilor“), dar şi a tehnologiilor avansate de irigaţii, cultivare şi recoltare vor contribui la creşterea randamentelor culturilor.
Reducerea pierderii medii de 33% pe lanţul valoric trebuie coroborată cu simplificarea acestuia prin investiţii ale fermierilor sau/şi cooperativelor în soluţii şi ecosisteme integrate. Astfel, în încercarea de a reduce ineficienţele lantului valoric, companiile din sectorul agricol ar trebui să investească în soluţii tehnologice care să faciliteze comerţul electronic alimentar, livrările directe de la fermă la consumator, reutilizarea deşeurilor rezultate din recoltare, reducerea risipei alimentare.
Datorită faptului că sunt necesare 8 kg de cereale pentru a produce 1 kg de carne, investiţiile în tehnologii ce permit producţia de carne şi ouă artificiale vor ajuta la obţinerea de „proteină sustenabilă“, iar investiţiile în bioenergie şi biochimicale vor ajuta la reducerea impactului agriculturii asupra mediului.
Începând cu Statele Unite, alte ţări precum Israel, China şi India fac paşi semnificativi în transformarea sectorului agricol într-unul AgTech, exploatând intens inovaţiile generate de cea de-a patra revoluţie industrială. După ce au fost mai mult decât dublate în perioada 2014-2015, investiţiile în AgTech înregistrează o creştere exponenţială în prezent, urmând-o îndeaproape pe cea a investiţiilor în FinTech. În acest context, jucătorii din sectorul agricol românesc ar trebui să îşi definească strategia de transformare a afacerii lor într-o AgTech şi să capitalizeze câştigurile curente acum pentru a rămâne competitivi pe o piaţă de 3 trilioane de dolari, în care investitorii se aşteaptă la randamente semnificative în anii care urmează.
