Fermierul performant din România este pe propriile capacităţi în ceea ce priveşte dezvoltarea prin investiţii, afirmă Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.
”Fermierul performant este pe propriile capacităţi în ceea ce priveşte dezvoltarea prin investiţii a fermei pe care o conduce. Aş vrea să privim finanţarea din un unghi diferit. România are un statut de campion european în ceea ce priveşte creşterea în ultimii 10 ani a randamentelor şi producţiei în un cadru care este afectat de disfuncţionalităţi sistemice importante, cu impact direct asupra investiţiilor şi la atragerea investiţiilor. Mă refer în primul rând la fărâmiţarea terenurilor agricole. Un fermier care face performanţă azi lucrând un teren de 2.000 de hectare are mai mult de 2.500 de contracte de arendă”, a declarat Florian Ciolacu în cadrul conferinţei ZF Agribusiness 2021. Anul producţiilor istorice.
Ce a mai declarat Florian Ciolacu în cadrul conferinţei:
· Este important de ştiut că această capacitate a fermierilor români este diminuată de aceşti factori limitativi. Investiţiile în procesare, în asigurarea rezilienţei fermei prin asigurarea accesului permanent la apă depind foarte mult de această fărâmiţare şi de nevoia de consolidare şi comasare a terenurilor agricole, depind de o predictibilitate a contractarea prin arendă a terenurilor agricole.
· Printre factorii majori care pot să faciliteze un acces mai rapid şi o atractivitate mai mare pentru investitori de a veni către acest sector se numără şi educaţia. Suntem buni şi avem rezultate prin experienţă practică, directă, dar avem nevoie de o pregătire profesională. Dincolo de această pregătire profesională, avem nevoie şi de o pregătire antreprenorială. Educaţia este o cheie importantă care poate să pună în mişcare acest motor al creşterii dezvoltării şi al creşterii valorii adăugate în agricultură.
· Mai apoi este digitalizarea. În România, digitalizarea fermelor, automatizarea proceselor susţine prea puţin agricultura. Este un factor care trebuie adoptat obligatoriu în perioada următoare, sub presiunea pactului ecologic european.
· Dacă vorbim despre digitalizare şi despre educaţie, trebuie să vorbim şi despre apă. Anul trecut şi anul acesta, apa a făcut diferenţa. Ne-a demonstrat că rezilienţa fermelor româneşti este vulnerabilă la factorul apă. Aici nu mai este nici puterea AFIR-ului sau Ministerului Agriculturii, în puterea fermierilor sau bugetului naţional, este un plan strategic care trebuie adoptat la nivelul ţării.
· Trebuie să evităm ceea ce s-a întâmplat anul trecut cu 2 milioane de hectare afectate de secetă şi cu o despăgubire de 850 mil. lei numai pentru o cultură afectată, ceea ce a reprezentat aproape integral sumele alocate în cinci ani de zile pentru sistemul de irigaţii.
· România are 11 mari bazine hidrografice care nu sunt în stres, are 246 de baraje mari şi o infrastructură de 9.600 de kilometri de canale care nu este deplin funcţională. Banii în irigaţii trebuie priviţi nu din direcţia sursei din care pot veni, ci din modul în care noi putem pregăti proiecte care să fie responsabile în actualul context mediu-climă-energie. Fondurile europene sunt o sursă importantă, fondurile din bugetul naţional trebuie să devină o sursă importantă. Investiţiile private sunt disponibile. Există nevoia acestei viziuni integrate astfel încât apa să fie pusă unde trebuie, să fie o resursă cu acces pentru fermieri.
· Fermierii performanţi reprezintă coloana vertebrală a agriculturii româneşti. Dacă agricultura românească a fost în ultimii 10 ani campioana Europei în ceea ce priveşte creşterea randamentelor şi a producţiei, iar România şi-a împlinit vocaţia de mare producător de cereale, acest lucru nu trebuie privit negativ din cauza imposibilităţii noastre de a procesa. Fermierii performanţi nu trebuie puşi la zid pentru că România nu este capabilă să procese cât se produce.
· România trebuie să îşi asume un rol în harta strategică a producătorilor de alimente la nivel mondial, de cereale în primul rând.
