România a primit 50 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană din 2007 încoace pentru agricultură şi dezvoltare rurală, fie că vorbim de subvenţii, fie că vorbim de investiţii.
Numai în primele două exerciţii financiare, adică până în 2020, a primit 41 de miliarde de euro, iar din 2021 până în 2027 va mai primi încă 19 miliarde de euro.
O parte din bani deja au fost daţi pentru plata pe hectar a fermierilor ori au fost semnate contracte de finanţare a unor proiecte de investiţii.
Astfel, din 2007, de la aderare, până în 2024, România a primit circa 50 de miliarde de euro, timp în care a „hrănit“ un deficit comercial cu alimente şi animale vii de 33 de miliarde de euro, arată o analiză făcută de ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe şi Institutul Naţional de Statistică. Fermierii români primesc anual subvenţii de peste 2 miliarde de euro pentru a produce în medie 10 milioane de tone de grâu şi 15 milioane de tone de porumb, în anii buni, iar aproape jumătate din aceste cereale sunt exportate, exporturi care au crescut odată cu intrarea României în UE.
În aceleşi timp, după ce trimitem peste graniţe grâu, porumb, oi şi capre, importăm carne, lapte, ouă şi pâine.
Importurile României de alimente şi animale vii au fost de 103 miliarde de euro din 2007, de la aderarea la UE, până în 2024, potrivit datelor de la INS.
Exporturile au fost de 70,5 miliarde de euro, iar astfel România a avut un deficit de 33,3 miliarde de euro.
Dacă scoatem din ecuaţie cerealele şi animalele vii pe care le trimitem ieftin din ţară, deficitul comercial cu alimente este chiar mai mare.
În acest context, întrebarea este: ce finanţăm de fapt? Mai avem nevoie de agricultură în România dacă importăm de peste 10 miliarde de euro anual alimente? Mai avem nevoie de un Minister al Agriculturii, a cărei strategie a lipsit în aceşti 18 ani şi se vede în cifrele dezastruoase?
