„România nu-şi mai permite să fie descoperită. Trebuie pusă pe harta investitorilor străini!“

Cele mai consistente fluxuri de investiţii străine au fost înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune pu­ternică. Investiţiile străine au urcat până la un maxim de 9,5 mld. euro în 2008, însă în anii de criză s-au prăbuşit la valori de până la de cinci ori mai mici. În primele nouă luni din acest an ISD-urile au totalizat 1,5 mld. euro, iar „boom-ul“ încă se lasă aşteptat, deşi România a avut în T3 cea mai mare creştere economică trimes­trială din Uniunea Euro­peană (1,9%).

Mai mult, România a reuşit să facă un salt important în topul global al com­petitivităţii realizat de Forumul Eco­nomic Mondial şi a reuşit să urce şi în clasamentul statelor cu cel mai bun climat pentru mediul de afaceri, realizat de Banca Mondială.

Atractivitatea mediului de afaceri autohton este foarte importantă, reflec­tându-se într-un volum mai mare sau mai mic de investiţii străine. Cele două topuri realizate de Forumul Economic Mondial şi de Banca Mondială sunt un reper important pentru investitorii străini, care anali­zează o multitudine de indicatori atunci când iau decizia de a-şi plasa sau nu banii într-o ţară, uitându-se în special la evoluţia economiei. Iar îmbunătăţirea percepţiei investitorilor este de bun augur pentru o ţară care depinde de banii străinilor.

Ţările din spaţiul european trebuie să se promoveze, indiferent de ce-şi doresc să „vândă“, apreciază Raymond Breden, executive chairman al Camerei de Comerţ Româno-Britanice: „În România, sunt multe sectoare ce merită promovate. Soluţia este să fie arătate lumii întregi aceste oportunităţi. Ro­mânia nu-şi mai permite să fie desco­perită. Trebuie pusă pe hartă!“, a spus Raymond Breden, citat de revista Business Magazin (www.bmag.ro).

Lipsa investiţiilor după criză, atât cele interne, cât şi cele străine, a lovit în plin economia. Iar atragerea de noi investitori este acum extrem de dificilă în contextul crizei economice mondiale. Pe lângă factorii interni, înrăutăţirea activităţii in­ves­tiţionale în România a fost corelată şi cu amplificarea aversiunii faţă de risc la nivel internaţional. Flu-xurile mai puţin generoase de bani au devenit foarte selective în ceea ce priveşte destinaţiile lor. De ce vin investitorii străini în România? Există criterii individuale, în funcţie de companie, dar există şi puncte comune, precum siguranţa investiţiei, sustena­bilitate economică şi predictibilitatea reformelor politice, apreciază Valeriu Nistor, preşedintele Camerei de Comerţ Americane în România (AmCham). „România trebuie mai întâi de toate să se gândească şi să profite de poziţia ei strategică. Climatele social, politic şi economic au o mare influenţă asupra gradului de atractivitate a investi­torilor străini. Stabilitate, transparenţă, adapta­bilitate. Acestea sunt marile puncte forte. Ce fel de model economic îşi doreşte România? Nu trebuie să ne gândim la viitori investitori. Trebuie să avem grijă de cei care sunt deja aici“, în opinia şefului AmCham.

„Ţările din regiune au nevoie de ritmuri de creştere susţinute pentru a le face atrăgătoare pentru investiţii, iar acest lucru poate fi obţinut prin refor­mele structurale. Acestea sunt mai nece­sare ca oricând pentru că de şase ani stăm într-o zonă în care nu putem spune nici că mai suntem în criză, nici că am ieşit din ea. Investitorii analizează două aspecte când se uită la o ţară: potenţialul şi istoricul“, a spus Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investi­torilor Străini, la un eveniment organi-zat la Bucureşti de publicaţia The Economist.

Dacă din punctul de vedere al di­mensiunii pieţei România pare să fie avan­tajată în regiune, în privinţa pro­cesului de convergenţă la ţările dezvol­tate este în continuare într-o poziţie defavorabilă, în opinia lui Bogza. In­vesti­torii sunt interesaţi de potenţialul unei pieţe dat de dimensiunea acesteia, de amplasament, de diferenţa de dez­voltare a pieţei faţă de grupul de ţări către care converge, dar şi de istoricul pieţei respective. Deşi are un potenţial de creştere cu mult peste media europeană având în vedere cât are de recuperat, economia românească este frânată de birocraţia fiscală şi admi­nistrativă. În plus, nu există o strategie şi viziune pe termen lung, ceea ce pune în ceaţă direcţia în care ar trebui să se îndrepte România.

Cum stă România în topurile competitivităţii

În topul global al competitivităţii realizat de Forumul Economic Mondial, România a înregistrat în acest an cea mai mare creştere dintre statele din Europa de Est  şi a urcat de pe locul 76 pe care îl ocupa în 2013 până pe poziţia 59 din 144 de ţări. Raportul atrage însă atenţia că problemele care predomină în mediul de afaceri românesc sunt şi cele legate de regimul fiscal, care descurajează investiţiile.

Schimbările foarte dese ale Codului fiscal au dus la nesiguranţă. Această situaţie a afectat puternic predicta­bilitatea şi stabilitatea fiscală, adică premisele pentru crearea unui mediu favorabil pentru investiţii şi pentru dezvoltarea de noi afaceri. Pe lângă instabilitatea legislativă şi povara fiscală exagerată, experţii în fiscalitate au susţinut că alt obstacol major în calea creşterii competitivităţii este evaziunea fiscală „imensă“. Fiscalitatea a fost până acum o „piatră de moară„ care a tras România în jos în clasamentele compe­titivităţii economice de la nivel mondial. Consultanţii fiscali au spus că politica fiscală din România are nevoie de mai multă stabilitate, transparenţă şi pre­dictabilitate, iar povara administrativă de pe umerii contribuabililor trebuie redusă prin eficientizarea şi informa­tizarea sistemului de administraţie fiscală. Toate acestea ar trebui să ducă la un aparat fiscal rapid şi flexibil pentru îmbunătăţirea contribuţiei fiscalităţii la propulsarea României în topurile internaţionale ale competitivităţii. O birocraţie mai puţin excesivă, reducerea numărului de taxe şi a plăţilor aferente, în­curajarea investiţiilor şi chiar dimi­nuarea cotelor taxelor, precum şi facili-tarea unui dialog eficient şi coerent între autorităţile fiscale şi contribuabili ar putea fi alte plusuri în creşterea compe­tivităţii României, au susţinut consul-tanţii fiscali.

În topul Doing Business al Băncii Mondiale, România a avansat în acest an, însă doar două poziţii. Iar cel mai important progres a fost la plata taxelor. Îmbunătăţirea sistemului de plată a taxelor prin scăderea numărului de plăţi realizate într-un an şi reducerea numă-rului de ore necesare pentru achitarea impozitelor datorită dezvol­tării siste-mului electronic pentru companii a ajutat România să urce până pe locul 48 din 189 de ţări analizate în clasamentul „Doing Business 2015“, realizat de Banca Mondială. La categoria „Plata taxelor“ s-a înregistrat un salt important în top, România urcând 76 de poziţii, de pe locul 128 pe 52. Numărul de ore necesare pentru plata taxelor s-a redus în România de la 200 ore la 159 în prezent, iar numărul de plăţi pe an a scăzut de la 39 la 14 plăţi în acest an, conform raportului Băncii Mondiale.

Pentru perioada următoare sunt foarte importante creşterea atractivităţii României ca destinaţie pentru inves­tiţiile străine directe şi îmbună­tăţirea absorbţiei fondurilor europene, având în vedere dependenţa economiei de capitalul extern.

Raymond Breden, executive chairman, Camera de Comerţ Româno-Britanică

• Ne-am dat seama că este imperios necesar ca ţările din spaţiul european să se promoveze, indiferent de ce-şi doresc să „vândă“.  Competiţia în regiune nu este între ţări. Ţările trebuie să lupte împreună pentru a pune regiunea pe hartă, pentru a atrage investitori. Unde este publicitatea acestei regiuni? Este necesar să vă promovaţi! Dacă vrei să vinzi ceva trebuie să te duci să vizitezi clientul şi să îi  arăţi de ce este bine pentru el să vină la tine.

• În România, sunt multe sectoare ce merită promovate: industrie, FMCG, IT, infrastructură, însă nimeni nu ştie de ele. Soluţia este să fie  arătate lumii întregi aceste oportunităţi. România nu-şi mai permite să fie descoperită. Trebuie pusă pe hartă!

Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini

• Investitorii serioşi analizează două aspecte când se uită la o ţară:  potenţialul şi istoricul. Din punctul de vedere al dimensiunii pieţei, România pare să fie avantajată în regiune, dar în privinţa procesului de  convergenţă la ţările dezvoltate suntem în continuare într-o poziţie defavorabilă. Nivelul de recuperare a decalajului a scăzut în ultimii  ani. Acest lucru ne îngrijorează pentru că la ritmul actual ar fi necesari vreo 300 de ani pentru ca această convergenţă să aibă loc, pentru a prinde din urmă ţările dezvoltate.

• În momentul de faţă, Europa de Sud-Est nu are acei tigri economici pe care îi regăsim în Asia şi nici nu se întrevede emergenţa vreunuia în această zonă. Principalele fluxuri investiţionale se îndreaptă către alte zone din lume.

Valeriu Nistor, preşedintele Camerei de Comerţ Americane în România

• Economia are puterea de a se adapta la nevoile companiilor străine, iar acest lucru a fost demonstrat. Însă aici este nevoie de aportul nostru. Noi trebuie să ne schimbăm, să cerem reforme. Nu putem avea pretenţia să se implementeze lucruri dacă nu suntem noi cei care le  susţin şi le pun pe masa factorilor de decizie. Sistemul educaţional din România trebuie schimbat radical, pentru că ridică mari probleme în calea dezvoltării economice.