♦ Fermier: „Doi miniştri n-au vrut să se întâlnească şi să stabilească de la început cum să rezolve problemele: ministrul agriculturii şi ministrul mediului.“
Astăzi, 15 iulie, la ora 16:00, se încheie sesiunile de depunere a proiectelor pentru investiţii în irigaţii din fonduri europene. Fermierii au avut la dispoziţie şapte luni să depună proiecte pentru 750 de milioane de euro prin care să modernizeze infrastructura veche de irigaţii, dar şi să înfiinţeze sisteme noi. Apetitul lor n-a fost pe măsura aşteptărilor bugetelor şi în ultima zi mai sunt fonduri disponibile de circa 150 de milioane de euro. De ce rămân bani neluaţi, în contextul în care seceta şi arşiţa ard grâul şi porumbul pe câmp?
„Începând din 2020 s-a bătut moneda pe investiţiile în sisteme de irigaţii şi s-a arătat cu degetul către fermieri. Fermierii s-au conformat – cei care au putut şi au avut apă sau infrastructură potenţială irigaţiilor – şi au început să bage mâna în buzunar şi, mai ales, în buzunarul băncilor să se împrumute şi să cumpere utilajele de irigat, pompe şi motoare, iar apoi au reparat infrastructură secundară. (...) Banca, de la care ai luat grosul, vine acum şi îţi zice: ţi-am dat aceşti bani şi aştept ca la termenul stabilit să mi-i dai înapoi, dar ce bani să dai înapoi, când nu ai apă pe canal să irigi?“, spune Ştefan Gheorghiţă, cofondator al Triagroexim, o fermă de 600 de hectare de cereale din Brăila.
El a adăugat că pentru o fermă de 500-600 de hectare, investiţia în sisteme de irigaţii şi dotare cu echipamentele necesare depăşeşte 1 milion de euro şi dacă antreprenorii şi băncile şi-au asumat o investiţie atât de mare, iar autorităţile, care deservesc infrastructura principală de irigaţii, nu reuşesc să ţină pasul, atunci se pierde încrederea.
