♦ Dincolo de documentare şi definirea obiectivelor trebuie să ţinem cont de resursa umană necesară, componentă fără de care implementarea proiectului este cel puţin fantezistă, atrag atenţia specialiştii din domeniul hidrogenului.
Pe 31 mai, Ministerul Energiei a pus în dezbatere publică primul proiect de Strategie Naţională a Hidrogenului pe care îl vede România, în contextul în care la nivel european, în ciuda tuturor semnelor de întrebare ridicate de comunitatea energeticienilor, hidrogenul este văzut ca un vector esenţial în procesul de tranziţie energetică. Realizat alături de consultanţii de la Horváth, proiectul Strategiei Naţionale a Hidrogenului 2030 analizează stadiul dezvoltării industriei în acest moment şi trasează liniile principale de dezvoltare până la finalul acestei decade.
„Pe baza datelor furnizate de marii producători/consumatori din industriile locale, care utilizează hidrogenul în procesele industriale (rafinare, siderurgie, industria chimică, îngrăşăminte), printre care se numără AirLiquide, Azomureş, Chimcomplex, Erdemir, Hoeganaes, Liberty Galaţi, Linde Gaz, OMV Petrom, Oţel Inox, Petrotel-Lukoil, Rompetrol, companiile din industrie au însumat o producţie totală de hidrogen de 194 mii de tone în 2021“, se arată în proiectul de strategie. În România, majoritatea hidrogenului este produs prin reformarea metanului cu abur, reformare catalitică şi, într-o mult mai mică măsură, prin electroliza apei şi consumat în cadrul proceselor industriale necesare producţiei. Până la finalul acestei decade însă, producţia hidrogenului ar trebui să se realizeze prin procesul de electroliză alimentat în cea mai mare parte cu energie verde.
