În timp ce Germania a montat aproape 14.000 MW în parcuri eoliene în ultimii cinci ani de zile, mai mult decât toată capacitatea funcţională a sistemului energetic local, iar Polonia a reuşit să ridice peste 560 MW noi, România a bătut pasul pe loc ♦ Îngheţul total al investiţiilor din domeniul energiei verzi este încă un motiv pentru care azi România aprinde becurile cu energie importată de la vecini.
Datele publicate de Wind Europe, cea mai mare organizaţie de reprezentare a intereselor industriei eoline la nivelul UE, arată că România a terminat anul trecut cu un parc de proiecte eoliene de 3.029 MW, fară a monta un singur MW nou în turbine eoliene.
România se alătură astfel unui club de state lipsite de investiţii în zona de energie eoliană, dar şi de potenţial. În acelaşi timp, Polonia a terminat anul 2021 cu 660 MW noi în proiecte eoliene, în timp ce Suedia a finalizat anul trecut peste 2.100 MW, un record la nivelul Uniunii Europene.
Dar îngheţul de anul trecut nu este o noutate. În ultimii cinci ani, perioada 2016-2021, România a reuşit „performanţa“ de a monta un singur MW în parcuri eoliene, după cum arată datele Wind Europe, adică nimic. În aceşti 5 ani însă, toate pieţele cu potenţial eolian s-au mişcat. Germania a montat aproape 14.000 MW în aceşti cinci ani, Franţa 7.000 MW, Polonia peste 560 MW.
La nivelul anului 2012 România era văzută ca a zecea ţară din lume în funcţie de potenţialul eolian, din 2009 începând ceea ce ulterior avea să devină un boom de dezvoltare. Ceea ce a stat la baza acestui succes răsunător a fost o schemă de sprijin pentru investitori extrem de generoasă. Ulterior, schema a iscat multiple controverse, astfel că în 2012 aceasta a fost modificată semnificativ, piaţa de energie verde intrând într-un blocaj total. La finalul celor cinci ani de creştere spectaculoasă, 2009-2014, România avea peste 3.000 MW montaţi în energie eoliană şi 1.340 MW în proiecte de energie solară
Problema este că lipsa aceasta totală de investiţii s-a suprapus cu scoaterea din funcţiune a unor capacităţi convenţionale de producţie de energie.