Românii lasă anual în pieţele agro-alimentare de pe plan local 1,2-1,3 mld. euro, respectiv 7,6% din toţi banii cheltuiţi în comerţul cu dominantă alimentară, potrivit calculelor ZF pe baza datelor oferite de compania de cercetare de piaţă GfK.
Într-o perioadă în care reţelele străine continuă tot mai agresiv expansiunea, cu 150-250 de noi unităţi anual, comerţul tradiţional în general şi pieţele agroalimentare în particular, caută o reţetă de supravieţuire.
Fiecare oraş din România, fie că vorbim de centrele de 10.000-20.000 de locuitori, fie de marile centre urbane ale ţării, are cel puţin o piaţă agro-alimentară care a rămas încă de acum mai bine de două decenii un pol de cumpărături.
De multe ori însă, pieţele nu mai găzduiesc astăzi doar standurile micilor producători, ci şi supermarketuri Mega Image şi Profi sau discounteri precum Penny Market şi Lidl. Aceste magazine reuşesc prin poziţionarea în inima oraşelor, prin oferta mare de produse şi prin politica agresivă de preţ să atragă trafic.
„Peste 40% din ţară trăieşte în zona rurală, şi trăieşte la limita supravieţuirii. Comerţul modern i-a omorât pe ţărani, însă nu doar din cauza expansiunii agresive, ci şi din cauză că în România comerţul tradiţional nu a avut o strategie de piaţă până acum“, spune Aliz Kosza, fost director general la MOL, Orkla Foods şi Fabryo, devenită acum consultant.
Ea precizează că o mare parte a mărfurilor de pe rafturile supermarketurilor sunt importate, astfel că producătorii locali sunt cei care suferă. „Dezvoltarea pieţelor şi stabilirea unei strategii de dezvoltare ar fi utile din două motive: unu am ajuta ţăranii români, respectiv micii producători, şi doi am mânca mai sănătos“, adaugă ea.
